Acest site folosește cookies pentru a furniza servicii și funcționalități personalizate. Prin vizitarea site-ului nostru, îți dai acordul pentru descărcarea acestor cookies. Am inteles

Poți afla mai multe despre cookies și poți schimba setările lor aici.

Despre Ernesto Sabato

Sabato, Ernesto

Alaturi de Jorge Luis Borges, Julio Cortázar si Adolfo Bioy Casares, ERNESTO SABATO apartine stralucitei pleiade de scriitori agentinieni ai secolului XX. S-a nascut in 1911 la Rojas, intr-o familie de imigranti italieni. Studiaza la Colegiul National din La Plata si apoi la Facultatea de Stiinte fizico-matematice a Universitatii Nationale din La Plata, unde obtine si titlul de doctor, in 1938. In acelasi an pleaca in Franta, pentru a lucra la Laboratorele Joliot Curie din Paris. Aici cunoaste indeaproape miscarea suprarealista, care l-a inraurit semnificativ. In 1940 se intoarce in Argentina, fiind numit profesor la Universitatea Nationala din Buenos Aires, si isi face debutul literar in revista Teseo din La Plata. In 1945, in urma articolelor din La Nación, prin care ataca regimul lui Perón, este obligat sa abandoneze invatamantul. Renunta si la activitatea stiintifica pentru a se dedica exclusiv literaturii. Dupa un an, i se editeaza cel dintai volum, Unul si universul, o culegere de articole pe teme politice, filosofice si sociale. Primul sau roman, Tunelul (1948; Humanitas Fiction, 2012), este primit cu interes in tara si pe plan international, iar urmatoarele doua romane, Despre eroi si morminte ( 1961) si Abaddón, Exterminatorul (1974), ii deschid larg portile gloriei si ale nenumaratelor si prestigioaselor premii si distinctii, dintre care Premiul Médicis (1977); titlul de Cavaler al Legiunii de Onoare (1979) si cel de Comandor al Artelor si Literelor din Franta (1983); Premiul Cervantes (1984). A scris de asemenea eseuri cu caracter social, politic, filozofic si literar: Oameni si angrenaje (1952), Eterodoxie ( 1953), Scriitorul si fantasmele sale (1963), Apolgii si respingeri (1979), Robotizarea omului si alte pagini (1981), Inaintea sfarsitului (1998) etc. Isi pierde treptat vederea si in ultimii ani ai vietii isi cultiva vechea pasiune pentru pictura. Moare in 2011, in Santos Lugares (provincia Buenos Aires), cu trei luni inainte de a implini o suta de ani.