Dupa 1990 Petru Dumitru a fost, in mod obsesiv, intrebat de ce si cum a devenit un reprezentant al realismului socialist. Spre cinstea sa, cititorul nu da,
post festum, explicatii "eroice" si sofisticate, ci unele reale si extrem de terestre" protejarea parintilor sai arestati si anchetati si incercarea lui disperata
de-a supravietui: "Efectiv, eu am inceput crapand, pur si simplu, de foame. Eram slab, eram aproape un schelet. De namacat ce eram" sau "Eram un sc...
