Descriere - Caragiale dramaturgul ziarist
Fie ca erau comedii, schite sau articole de ziar, Caragiale a folosit de multe ori rasul ca pe o arma de aparare, dar si de atac. Am plecat de la aceasta zicere a celebrului comediograf, observand ca acest ras proteiform, care a luat ipostaze diverse, de la rictus la hohot, i-a jalonat traseul literar si publicistic.
Marele atu al lui nenea Iancu este ca el a ras cu talent. Autor divizat intre mai multe interfete complice, el ascunde in complexa sa personalitate obisnuitul cu surprinzatorul, luciditatea cu accidentalul, efemerul cu eternul.
S-ar putea spune orice despre Caragiale, mai putin ca spiritul sau, transferat in ceea ce-a lasat scris, nu e cat se poate de prezent printre noi. Dincolo de actualitatea operei, la fel de vii sunt si opiniile si atitudinile manifestate de Caragiale in presa. Iata de ce ne propunem sa privim cu mai multa atentie aceasta valenta publicistica a autorului care, deseori, a venit in tangenta cu cea beletristica. Ca si Eminescu sau alti scriitori din perioada sfarsitului de secol al XIX-lea, dramaturgul Caragiale isi da masura talentului si in publicistica, mai precis, publicistica a fost, de fapt, pista de zbor catre succesul de necontestat pe care avea sa-l aiba in teatru si proza. "Caragiale este unul dintre acei scriitori meniti sa starneasca neistovite comentarii, din unghiuririle neasteptate, pe care si le vor insusi generatiile succesive. Aceasta este soarta glorioasa a scriitorului cu mesaj, fie chiar cu mesaj indirect, cum a fost marele ironist care n-a daruit nimic altceva decat o oglinda perfida, pentru chipurile ei nefardate", este opinia criticului Serban Cioculescu (8, pag. 5) justa si pertinenta, mai ales ca,
intr-adevar, opiniile sunt impartite si astazi asupra operei caragialiene. Si cum ar putea sa fie altfel, daca si Caragiale insusi este o personaliate plina de controverse.
Daca ne propunem sa vedem in autor "o masura de judecata sanatoasa" si in opera sa "un reflex al bunului simt fata de abaterile timpului sau" (8, pag.8), atunci trebuie sa facem acest lucru plecandab origine, iar atentia noastra sporita se va indrepta spre publicistica sa, pentru a constata cum se manifesta aici talentul semnatarului de articole si ce perspective a oferit acest domeniu notorietatii atat pozitive, cat si negative a celui care suscita si astazi un maxim interes, la fel ca si atunci.
Scopul nostru este sa surprindem aspecte insolite ale dramaturgului publicist, nu sa gasim chei unice, ceea ce, pana la urma, ar fi dezolant, ar insemna simplificarea lui Caragiale, cuprinderea sa univoca – deziderat imposibil. Parerile uneori diferite, pe care o sa le surprindem in periplul nostru jurnalistico–literar, nu pot decat sa trimita la un discurs constructiv, care face sa-l recuperam pe Caragiale din diversele perspective pe care acesta le face cunoscute intr-un mod direct sau indirect.
Oprim aici sumara argumentare asupra lucrarii, lasand capitolele ce urmeaza sa detalieze aspectele ce tin de gazetaria lui Caragiale, dar si de confluenta publicisticii sale cu literatura, cat si impactul pe care aceasta il produce in opera. Si chestiunile nu se opresc aici...
An aparitie: 2011
Nr. pagini: 82
