O faclie de Pasti

Descriere - O faclie de Pasti

Peste toate trece o unda de farmec, de impacare cu viata, care daca nu ia decat forme usoare si superficiale, traite de oameni naivi cu manii inofensive, este un semn ca existenta obsteasca se desfasura la adapost de marile incercari. Aceasta este atmosfera "Momentetor" in care este rasfranta o societate oarecum cristalizata, cultivand placerea de a trai. Ea infatiseaza o a doua generatie dupa a "Comediilor", unde decorul este mai burghez, mahalagesc, unde oamenii nu sunt de obicei functionari si cucoanele nu sunt inca frantuzite: lume de mici negustori, traind patriarhal, cu stapani aspri, dar creduli, strasnici in capitolul onoarei familiale; cetateni zelosi, membri ai garzii civice, politizand, desi abia stiu sa silabiseasca gazetele, initiindu-se in practicile tinerei democratii incepatoare, strajuiti de femeile lor romantioase. Intre "Comedii" si "Momente" se asaza rastimpul unei generatii, imprejurare confirmata si de cronologia operelor, daca ne gandim ca " Comediile" sunt scrise intre 1877 si 1885, in timp ce "Momentele" in cea mai mare parte a lor sunt compuse incepand din 1899. Dar ca si "Momentele", "Comediile" nu contin in genere nici o asprime, atmosfera ramane impacata, incat verva ironica a scriitorului nu trece dincolo de sublinierea unui comic de situatii. O singura data in teatrul sau, satira lui Caragiale a devenit mai cruda, in "O scrisoare pierduta", si o singura data in povestirile sale, satira mi se pare amara, in ŤGrand Hotel "Victoria Romana"ť. (...) In"O scrisoare pierduta", satira institutiilor noastre democrate, functionand fara sprijinul educatiei interioare a omului chemat sa se bucure de binefacerile lui, neadevarul regimului politic al vremii, revelat de atatea ori de critica junimista, sa asculte viziunea "cetateanului turmentat", personaj construit cu largi mijloace de stilizare tipizanta, ca in comedia moliereasca, in care este infatisat martorul naiv, dezinteresat si perplex al farsei politice, omul anonim din marea multime nesocotita. (...) Noua viziune realista a omului, legat de spatiu si de timp, a intrat decis cu contributia sa in tehnica literara a scriitorului nostru. (...) Oamenii lui Caragiale traiesc intr-o lume fara obiecte, vida, cu foarte rare indicatii asupra costumului lor, fara vreuna cu privire la decorul caselor in care locuiesc sau al lucrurilor pe care le manipuleaza. Caragiale nu este un descriptiv vizual. Impresia atat de vie a mediului (chiar a mediului social, o categorie literara a vremii pe care de altfel scriitorul o ironizeaza. Vezi "O blana rara", 1896, Opere, III, p. 266, si observatia lui Zarifopol, p. 343) provine din implicatiile valorii personajelor, surprinse in nota vocabularului, a intonatiilor, a particularitatilor sintactice si stilistice, incat ni se pare a vedea aievea oamenii si inconjurimea lor, numai pentru ca suntem pusi in situatia de a-i auzi atat de bine.

Tudor VIANU, "Scriitori romani", Bucuresti, Editura Minerva, 1970.


O FACLIE DE PASTI
Leiba Zibal, hangiul de la Podeni, sta pe ganduri la o masa subt umbrarul de dinaintea dughenii, asteptand diligenta, care trebuia sa fi sosit de mult: e o intarziere de aproape un ceas.
Este lunga si nu prea vesela istoria vietii lui Zibal, dar asa cum e prins de friguri, tot e o petrecere pentru el sa ia pe rand una cate una fazele ei mai insemnate...
Precupet, vanzator de maruntisuri, samsar, cateodata si mai rau poate, telal de straie vechi, apoi croitor si stergator de pete intr-o ulicioara trista din Iesi - toate le incercase dupa accidentul care-l facuse sa-si piarza locul de baiat intr-o mare dugheana de vinaturi. Doi hamali coborasera in beci un boloboc sub privigherea baiatului Zibal. O neintelegere se ivi intre dansii la imparteala castigului.
Unul din ei lua un crampei de lemn ce-l gasi la-ndemana si lovi in frunte pe tovarasul sau, care cazu ametit si plin de sange la pamant. Baiatul, vazand salbaticia, dete un tipat de alarma, dar mizerabilul se repezi sa iasa din ograda si, trecand pe langa baiat, ridica mana asupra-i... Zibal pica lesinat de spaima. Dupa o zacere de cateva luni, cand se intoarse la stapan, locul lui era ocupat.

An de aparitie: 2002
Numar pagini: 312
ISBN: 973-8358-38-8