"...Ceas de cumpana, de lenevie si dor de duca, de remuscare sa nu faci nimic ori ca faci ceva, totdeauna parca altceva decat s-ar cuveni, infasurat in dulce mantie de lumina si pace. Si poate nimic nu seamana mai mult cu hoinareala decat o astfel de trandava visare...
Te simti pe fundul unei barci, tarat la intamplare, fara vasle, spre larg, mereu spre larg, acolo unde nu e nici durere, nici intristare, nici ascultare, nici absentare, ci numai lenea cea fara de sfarsit..."
...