Eseistica postceausista si bovarism identitar

Dan C. Mihailescu nu plictiseste niciodata. Critica practicata de el, literara prin arta de "scriitorinc" histrion a autorului, este una adeseori extraliterara. Voluptatea scotocirii prin culisele istoriei noastre recente, naveta permanenta intre culisele si suprafata vietii literare, etalarea frenetica a obsesiilor doctrinare (identitatea romaneasca, arcanele etnopsihologiei, "bunul" paseism conservator, traditia si memoria locului, spiritualismul cu nabadai, filoaristocratismul nostalgic, comunismul si degradarea "fiintei nationale", ethos-ul balcano-bizantin si provocarile modernitatii) dezvaluie o natura ambivalenta: liberala si traditionalist-conservatoare, expansiv-bufona si melancolica, frenetica si nevrotica, hedonista si moralizanta, diletanta in ultima instanta, tinjind catre armonizarea estetica a contrariilor. Ceea ce "se pierde" este, insa, la fel de important cu ceea ce "se cistiga". Pentru ca simpaticul, locvacele, versatilul, tepos-subiectivul D.C.M. place chiar si atunci cind irita, dar convinge mai rar...

Daca volumul dedicat prozei postdecembriste a inregistrat un recul de receptare fata de cel despre memorialistica, al treilea tom – Eseistica. Piata ideilor politico-literare - se dovedeste a fi inca si mai friabil. Nu numai pentru ca vinde o culegere masiva de cronici la suprapretul simbolic al unei panorame a ideilor literare si culturale din Romania postdecembrista, ci si prin "compozitia" reductiva si derutanta.

Intre seductia diletantismului si himera neojunimismului cu staif

Cartea reuneste circa 90 de cronici publicate in 22, Ziarul de duminica, L.A.&I. si Idei in dialog despre carti de "eseuri" dintre cele mai diverse: de la eseul istoric, politologic, politico-teologic sau socio-antropologic, mai speculativ-jurnalistic sau mai academic, pina la critica si istoria literara, de la culegerile publicistice de atitudine (articole, interviuri) pina la eseuri monografice si culegeri de documente, inclusiv Cartea alba a Securitatii, Opisul emigratiei politice al lui Mihai Pelin, dictionarul lui Cicerone Ionitoiu despre victimele terorii comuniste, seria documentara despre "obsedantul deceniu" a Anei Selejan sau reconstituirea sedintei din 1952 a Uniunilor de Creatie din Romania. "Traditia locala" luata ca reper este cea interbelica, indeosebi eseistica "Generatiei '27". Faptul este explicitat inclusiv intr-un comentariu (cu delimitari sugestive) pe marginea antologiei Momentul adevarului de Iordan Chimet.

Obsesia, uneori pisaloaga, a romanitatii si a specificului etno-cultural (la moda in anii '90, repliata azi in zone mai radicale), pedagogia cultural-politica, ethos-ul conservator, exorcizarea trecutului comunist si a "maladiilor" sale posttotalitare, fascinatia tinerei generatii interbelice si a "virstelor de aur" ale Romaniei precomuniste constituie "centrele" in jurul carora articolele se aduna precum pilitura de fier. Numai ca, dincolo de "ethos-ul" intim asumat pe care-l pun in evidenta, temele identitare tind sa se transforme in scindurile unui pat al lui Procust. Autorii si cartile despre care cronicarul se pronunta aici se intilnesc, intr-un fel sau altul, cu marotele sale doctrinare: fie pe linie "liberala", fie (mai ales) pe linie "conservatoare", iar simpatia se imparte intre diletantismul genialoid, "adolescentin" si frenetic, pe de o parte, si seriozitatea constructiei "cu stil", pe de alta parte. Altfel spus: intre "trairismul" spiritualist si neojunimismul academic racordat la pulsul epocii actuale. De aici pina la o teorie a specificului autohton in "lumina" eseului si pina la o imagine matritata doctrinar pe calapod neoconservator nu e nici un pas. D.C.M. scrie despre autorii si cartile in care isi cauta propriile obsesii, confruntindu-se eventual cu ideile lor si chiar polemizind, dar numai atunci cind exista macar o lungime de unda comuna cu ele.

Altminteri, marja de buna toleranta estetica si ideologica face ca nume precum Virgil Nemoianu, Alexandru Paleologu, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Nicolae Manolescu, Vladimir Tismaneanu sa stea alaturi de "optzecisti" precum Ion Simut, Ion Bogdan Lefter, "eruditul himeric" Stefan Borbély si nostalgic-estetizanta Ioana Parvulescu, de "polifonia detectivistica" a lui Stelian Tanase din Anatomia mistificarii, de bestiariumul din Imaginarul violent al romanilor de Ruxandra Cesereanu si de "republicanismul" cu armatura de antropologie cultural-politica al lui Caius Dobrescu din Modernitatea ultima, "cruciati" indirjiti precum C. Badilita, Mircea Platon, Dan Ciachir sau Sorin Dumitrescu - alaturi de publicistica unor Adrian Cioroianu, Emil Hurezeanu si Cristian Tudor Popescu. Iar Istoria... lui Marian Popa - alaturi de panoramele lui N. Manolescu, E. Negrici, Cornel Ungureanu...

Interbelic si devalmasie

Plasat in deschiderea festinului cu nu mai putin de patru volume cronicate, H.-R. Patapievici este capul de serie al primului capitol si al intregului volum, "reinnodind cu interbelicul" pe linia eseisticii speculative totale. Compania e insa una cit se poate de eclectica: Mircea Vulcanescu (Dimensiunea romaneasca a existentei, recuperata de Marin Diaconu si Zaharia Balinca), Mihai Sora (Firul ierbii), Marta Petreu (Ionescu in tara tatalui), Zaharia Boila (si amintirile sale despre Miscarea Legionara), Simion Mehedinti (scrisorile catre Constantin Bratescu) si Zoltan Rostas (despre monografistii scolii sociologice a lui D. Gusti). Si, culmea... lipseste din panoplie tocmai Omul recent, cartea cea mai ambitioasa si cea mai rezonanta a eseistului, care a facut sa curga riuri de cerneala pro si contra! Sesizind stridenta absentei, D.C.M. o "recupereaza" in prefata cu valoare de credo despre Ideea romaneasca si modernizarea prin traditie. Cum? Prin citeva rinduri grabite si un facil colaj de citate intins pe trei pagini! Oricit am savura trucul, facilitatea solutiei ramine stridenta. Lasa ca volumele lui Zaharia Boila, Simion Mehedinti si chiar Zoltan Rostas sint din alt film, cel despre "memorialistica si trecutul ca reumanizare". Lasa ca si lipsa cartii despre Cioran a Martei Petreu are de ce sa intrige...

Pe cit de expresive, pe atit de arbitrare - specialitatea casei... - sint titlurile celorlalte mari sectiuni: "Romania: obsesie feerica in arcanele istoriei", "Documente, instrumente si acid polemic", "Fervoarea libertatii. Politica si literatura. Spectacole de idei", unde sint amalgamate, printre altele, carti care nu apartin nici "eseisticii" (oricit de dispusi am fi sa clasam drept eseuri toate volumele cu gen incert!) nici "pietei ideilor politico-literare". Bunaoara, biografia lui Ceausescu semnata de germanul Thomas Kunze si opul despre Ratiune si represiune in Ministerul de Interne. 1965-1989 al banalului ofiter de Securitate Ionel Gal nu au tangente decit cu obsesiile "romanesti" postceausiste ale criticului. Iar daca tot apar in sumar, de ce lipsesc lucrarile unor Katherine Verdery sau Anneli Ute Gabanyi? De ce doar monografia nefinalizata a lui I.P. Culianu despre Mircea Eliade si nu eseistica/publicistica politica vehementa din Pacatul impotriva spiritului? Ce cauta aici volumul de istorii orale din comunism al sociologului Dan Lungu (Povestirile vietii), incadrabil, orice s-ar spune, la alta categorie? De ce sint pritocite doar interviurile cu parti-pris dubios ale lui Sorin Comorosan si nu... si altele?

Mai departe. Printre cele mai consistente comentarii - meticulos-scotocitoare, pline de disocieri si contextualizari oportune - se numara si cele despre Dictionarul Academiei si despre DSR (atribuit la cuprins doar lui Mircea Zaciu...), unde istoricul literar isi ia revansa... critica. De asemenea, cele despre istoriile si panoramele lui N. Manolescu, Cornel Ungureanu, E. Negrici, Marian Popa sau Alex. Stefanescu. Daca insa in cazul unora din aceste titluri (DGLR, Literatura romana in postceausism. Proza de E. Negrici sau Geografia literaturii romane, azi de Cornel Ungureanu) ratiunea includerii nu e greu de inteles, iar recuperarile unor carti anticomuniste de sertar, precum cele ale lui M. Nitescu, sint firesti, ramine greu de priceput ce legatura are "eseistica" de dupa 1989 cu cronicile precomuniste ale lui N. Manolescu sau cu Istoria... refuzata si refuzatoare de idei a lui Alex. Stefanescu. in fine, sa zicem ca de vina e preocuparea lui Dan C. Mihailescu pentru dimensiunea eseistica si politica a istoriei literare, asa cum includerea comentariului despre DGLR vine (si) din nevoia de a prinde in insectar linia Caietelor critice de dupa '90 etc...

Pufosul procustianism identitar

D.C.M. scrie bine despre studiul imagologic al reputatului medievist Dan Horia Mazilu, Noi despre ceilalti, nu uita nici de perspectiva "celorlalti despre noi" (prin comentariul despre Rapsodia romana a lui Dominique Fernandez), dar omite tomul despre Imaginea evreului in cultura romana al lui Andrei Oisteanu. Demanteleaza voluptuos carti de Sorin Antohi sau Alina Mungiu, dar sare peste eseistica unor Dan Petrescu sau Luca Pitu.

Ignora volumele lui Andrei Cornea, dar ii antologheaza pe "cioranelul" veleitar Sorin Vidan si pe colegul Cristian Crisbasan de la Ziarul de duminica (pentru publicistica debila din Romania pe sirma - deh, tot Romania...). in cazul celui din urma, aprecieri precum "ochi de Gogol" sau "proza la situatii de Ilf si Petrov" te fac sa te intrebi de ce l-a deranjat pe D.C.M. comparatia dintre Cristoiu si Gogol emisa in Istoria... lui Alex. Stefanescu. Ignora si eseurile greu clasabile ale lui Livius Ciocarlie ca si, in general, volumele eseistice fara legatura cu marotele sus-enuntate. Lipseste din panorama si eseistica militantilor optzecisti (Gheorghe Craciun, Mircea Cartarescu si ceilalti), fara de care, orice s-ar zice, tabloul dezbaterilor literare postdecembriste ramine usor... desfigurat. in mod numai partial justificat, D.C.M. asaza eseul postdecembrist si disputele ideologice aferente in prelungirea "conflictului fundamental care a scindat zeci de ani viata noastra literara (modernitate vs traditionalism, cosmopolitism vs autohtonie, organicism etnoeticist vs estetism liberalist etc.)". "Sare" insa peste polemica despre nationalism si europenism purtata, la mijlocul anilor '90, intre Octavian Paler si Gabriel Andreescu (alti absenti nemotivati).

Nu rateaza, in schimb - din fericire! - "dosarul Gaspar Miklos Tamas", "cazul Eminescu-Dilema 265" si "scandalul" prilejuit de cartile lui Lucian Boia. in toate cele trei cazuri, lecturile sint de un reconfortant echilibru. Pe de alta parte, la Ion Bogdan Lefter culegerile ideologic-militante (Postmodernism..., Despre identitate...) sint trecute sub tacere. Numai ca, oricit ai detesta versantul ideologic "corect politic" al unor Sorin Adam Matei, Ciprian Siulea, Valentin Protopopescu, Adrian Paul-Iliescu, Gabriel Andreescu sau, horrescor referens, Alexandra Laignel-Lavastine, nu te poti face ca volumele lor nu conteaza, dupa cum nu poti sa-ti permiti a ignora feminismul bine articulat al Mihaelei Miroiu cind publici o panorama a "ideilor" in Romania postdecembrista. ii poti contesta oricit, dar nu poti sa-i ignori fara ca imaginea sa devina una la rindul ei deformanta si falsa. Mai ales atunci cind saluti entuziast (cu bemoli ici-colo) volumele unor Dan Ciachir, Sorin Dumitrescu, Iuliu Cristian Arieseanu, Ovidiu Hurduzeu, Cristian Badilita sau Mircea Platon – aflati in traditia interbelica a eseisticii nationalist-spiritualiste – alaturi de eseurile unor teologi cu amplitudine umanista precum Teodor Baconsky si Mihail Neamtu.

(Era sa uit o alta absenta majora: Anca Manolescu). Nu pot sa nu taxez creditul acordat unor aiureli ale lui Mircea Platon, gen "modernismul romanesc e in realitate cel al reactionarilor". Pe logica asta, modernismul "progresistilor" ar fi... ne- sau antiromanesc. in mod naiv, Dan C. Mihailescu cade in aceeasi capcana pe care o denunta - pe drept! - in cazul culegerilor de cronici semnate de N. Manolescu (Lista...) si I.B. Lefter (Anii '60-'90. Critica literara): celui dintii ii reproseaza lipsa, intre altii, a "antipodului sau doctrinar Mihai Ungheanu" din tabloul literaturii romane postbelice, iar celui de-al doilea (pe linga numeroasele absente motivate ideologic) ii imputa: "e normal sa-ti alegi un titlu omniacaparator s...t fara cea mai infima precautie de bemoli la cheie, iar din carte sa-ti lipseasca examinarea polemicilor, a conflictelor doctrinare, a stilurilor, panoramarea relatiilor politicului cu ideologia literara?"
Exista si alte absente (de la Sorin Alexandrescu si Ilina Gregori la Cristian Preda si Ioan Stanomir) greu de explicat altfel decit prin... lipsa de timp a cronicarului. Mi se va spune: "N-a avut omul timp, chef si spatiu sa le cronicheze pe toate..." OK!

Dar atunci nici titlul, nici sugestia maximalista a cartii nu se mai justifica! Oricit de voluminoasa, de consistenta si de "palpitanta", o culegere de cronici nu poate tine loc unei panorame a genului dupa '89. Imitind "filfiitul excitant al cortinei semnalind pauza dintre acte" si trecerea de la "rafuiala la raftuiala", de la "sicanele resentimentare si retorica pamfletara la inchegarea doctrinara si performanta editoriala", paginile acestui volum cata sa "raftuiasca" risipirea unui cronicar "ispitit si ulcerat de actualitate", dar cu bovarismul sintezei. Prea lacunar, prea partizan si prea reductiv, esantionul propus este reprezentativ mai mult pentru temele si... eseistica autorului decit pentru tipologia eseisticii romanesti din postceausism.

Puteti achizitiona volumul "Literatura romana in postceausism. I. Memorialistica sau trecutul ca re-umanizare" aici.>>

Sursa: Paul Cernat, Eseistica postceausista si bovarism identitar, Observator Cultura, nr. 116 (373), 24-30 mai 2007