Farmecul discret al unui irlandez

Irlandezii sint tipii aceia roscovani (cu trasaturi aspre si ochi alungiti, joviali, iscoditori si nume greu de pronuntat), care adora sa petreaca. Si beau mult; foarte mult. Ti-i imaginezi flegmatici, reci si ironici, cu un spirit de observatie ascutit, chiar si in momentele mai putin lucide. Cum arata insa un irlandez bucurestenizat? Raspunsul la aceasta intrebare e pariul de marketing al cartii Insemnari dintr-un bordel turcesc (Editura Polirom, 2007, traducere din limba engleza de Ana-Maria Lisman).

Iar Philip O Ceallaigh e irlandezul insusi, un tip subtire (la propriu si la figurat), usor cam misogin, care s-a stabilit din 2000 in Bucuresti, locuind mai intii in cartierul Titan, apoi - am putea spune - "aiurea", daca ne gindim ca "lumile" pe care le-a cunoscut au cite ceva din culoarea free-lance-ului ori a mediului muncitoresc. (O Ceallaigh a lucrat, pentru o scurta vreme, pe un santier din Ro).

Tot in Ro a scris si cele 19 povestiri pe care le veti citi, premiate si laudate de catre criticii britanici si americani, dar mai ales impanate cu acel "exotism" de marca romaneasca pentru export: frinturi de viata in postcomunism, blocuri cenusii si cartiere fragile, vecini fara vise ori numai cu vise, instalatori care fac treaba de mintuiala etc.


Observatorul distant, calculat si, in acelasi timp, expresiv

Continutul volumului Insemnari dintr-un bordel turcesc e totusi eclectic, fiindca printre pozele la minut ale postcomunismului in capitala se strecoara si instantanee cu morala americanizata sau descrieri pasionale ale unor aventuri (scriitoricesti) cu parfum oriental. Ceea ce le uneste e crezul autorului-irlandez-bucurestenizat exprimat explicit, o ars poetica a observatorului distant, calculat si, in acelasi timp, expresiv.

"Nu eu ciopleam materialul incapatinat pentru a scoate forma la iveala. Eu eram doar conductorul unei energii magice. (...) Eram baiatul de la livrari." Si le mai leaga, prin fire invizibile, o boema "cu clasa", pierduta si recuperata, pe care rar o mai intilnesti, de exemplu, in literatura romana de generatie tinara.

Desi precise si taioase, fragmentele de viata cotidiana respira candoarea implicita a unei priviri atente, dar blinde, fata in fata cu o realitate cruda, de care cei mai multi nu se fac vinovati. Realitate in care personajele lui O Ceallaigh sint umbre ale unui trecut si singuratati ale unui prezent marcat de tranzitia spirituala. Simple, "curate", insa nu lipsite de sugestie.

Puteti comanda volumul Insemnari dintr-un bordel turcesc aici.>>

Sursa: Ana Maria Onisei, Farmecul discret al unui irlandez, Suplimentul de Cultura, Nr. 133, 23-29 Iunie 2007