Acest site folosește cookies pentru a furniza servicii și funcționalități personalizate. Prin vizitarea site-ului nostru, îți dai acordul pentru descărcarea acestor cookies. Am inteles

Poți afla mai multe despre cookies și poți schimba setările lor aici.

Fiodor M. Dostoievski

Biografie

Fiodor a fost cel de-al doilea copil dintre cei şapte ai lui Mihail si Mariei Dostoevski. Imediat după ce mama sa a murit de tuberculoză în 1837, el şi fratele său Mihail au fost trimişi la Academia Tehnică Militară din Sankt Petersburg. Tatăl lor, un chirurg militar în retragere, care a lucrat la Spitalul pentru săraci Mariinsky (Sfânta Maria) din Moscova, a murit în 1839. Deşi nu este sigur, se pare că ar fi fost ucis de un servitor care i-a turnat vodcă pe gât până la sufocarea sa. Indiferent de ce s-a întâmplat cu adevărat, Sigmund Freud s-a ocupat de acest episod în articolul său Dostoevsky şi paricidul (1928).

Dostoevski a fost arestat şi închis în 1849 pentru activităţi antistatale împotriva ţarului Nicolae I. Pe 16 noiembrie din aceluiaşi an, a fost condamnat la moarte pentru legăturile cu un grup de intelectuali liberali, din Cercul Petraşevski.

În plan biografic, momentul crucial al vieţii lui Dostoevski l-a reprezentat anul 1849, când a fost arestat şi condamnat la moarte pentru participarea la întrunirile unui cerc de tineri fourierişti (condus de Mihail Petraşevski), în cadrul cărora se purtau discuţii subversive. Împreună cu ceilalti deţinuţi, a fost transportat în piaţa unde aveau loc execuţiile şi trecut prin toată procedura de anunţare a condamnării la moarte prin împuşcare. După patru ani în katorga, urmaţi de alţi cinci de serviciu militar obligatoriu, revine la Petersburg şi îşi reia activitatea literară. Până în momentul arestului fusese plasat de critică în umbra lui Gogol.

Incidenta crizelor de epilepsie, la care era predispus, a crescut in aceasta perioada. La eliberarea din inchisoare în 1854, i s-a oferit şansa să devină soldat pentru restul pedepsei, în Regimentul siberian. Dostoevski şi-a petrecut cinci ani din viata aici, întâi a fost caporal, apoi a devenit locotenent la al şaptelea batalion din acest regiment, staţionat lângă fortul Semipalatinsk din Kazahstan.

A fost o experienţă care i-a schimbat şi părerile ideologice, astfel Dostoevski a abandonat ideile liberale şi a devenit conservator şi extrem de religios. S-a împrietenit cu un alt conservator, Constantin Pobedonosţev. A avut o legătură şi mai apoi s-a căsătorit cu Maria Dmitrievna Isaeva, văduva unui cunoscut din Siberia.

În 1860, s-a întors la St. Petersburg, unde a scos o serie de gazete literare, dar fără mare succes, alături de fratele său mai mare, Mihail. Dostoevski a fost efectiv devastat de moartea soţiei în 1864, urmată la scurt timp de moartea fratelui său, care îi era foarte drag. Din punct de vedere finaciar era falit şi trebuia să se ocupe şi de bunăstarea văduvei şi a copiilor fratelui său. Dostoevski a căzut într-o depresie accentuată şi a început să joace jocuri de noroc şi să acumuleze datorii uriaşe.

A suferit de patima jocului şi de pe urma efectelor acesteia. Se pare ca romanul său Crima si pedeapsă, a fost terminat foarte repede, pentru că autorul avea nevoie de bani foarte urgent, cu o seară înainte de publicarea sa pierzând toţi banii la poker. Dostoevski a scris în acelaşi timp şi nuvela Jucatorul pentru a-i satisface pretenţiile editorului său Stellovski care, potrivit contractului, dacă nu primea o operă nouă ar fi intrat în posesia drepturilor de autor a tuturor operelor dostoevskiene.

Dorind să scape de hoardele de creditori şi în căutarea unor noi cazinouri, Dostoevski călătoreşte în Occident. Aici a încercat să reia o legătură mai veche cu o studentă cu care trăise cu câţiva ani în urmă, Apollinaria (Polina) Suslova, dar aceasta a declinat cererea în căsătorie. Dostoevski a înlocuit-o cu Anna Snitkina, o stenografa de doar 20 de ani cu care s-a căsătorit în 1867. În această periodă a scris cele mai importante opere ale sale. Din 1873 până în 1881 şi-a răzbunat insuccesele din domeniul jurnalistic şi a editat un lunar cu povestiri, schiţe şi articole despre evenimente curente, Jurnalul scriitorului. Ziarul a avut un succes fenomenal.

În 1877 Dostoevski a ţinut un discurs de evocare la înmormântarea prietenului său, poetul Nekrasov, care a produs mari controverse. În 1880, cu puţin timp înaintea morţii sale, a ţinut o faimoasă cuvântare despre Puşkin la dezvelirea monumentului acestuia din urmă din Moscova.

În ultimii ani de viaţă, Fiodor Dostoevski a trăit în staţiunea Staraia Russa, care era mai aproape de Sankt Petersburg şi era ceva mai ieftină decât staţiunile similare din Germania. A murit pe 28 ianuarie (stil vechi) 1881 şi a fost îngropat in cimitirul Tihvin lângă Mânăstirea Alexandr Nevski, Sankt Petersburg.

Opere majore

    * Oameni sărmani (1846)
    * Nopţi albe (1848)
    * Dublul: un poem din Petersburg (1846)
    * Netoşka Nezvanova (1849)
    * Satul Stepancikovo şi locuitorii săi (1859)
    * Umiliţi şi obidiţi (1861)
    * Amintiri din casa morţilor (1862)
    * O întâmplare neplăcută (1862)
    * Însemnari din subterană (1864)
    * Crimă şi pedeapsă (1866)
    * Jucătorul (1867)
    * Idiotul (1868)
    * Demonii (1872)
    * Adolescentul (1875)
    * Fraţii Karamazov (1880)


Titlurile autorului Fiodor M. Dostoievski (35)