„…Capacul lazii de campanie cazu singur, inchizand un timp care nu voia sa moara. Alt timp, al unui prezent tulbure si tulburator, se petrecea afara, intr-o lada uriasa, cat tara, ale carei margini se strangeau sufocant. Emil isi scutura umerii, de parca ar fi vrut sa se rupa de ceva. Avea nevoie de aer; aer rece, puternic, inviorator. Il chema muntele, din zarea verde si ozonata, cu stejarii in care incepea sa se coaca ghinda, sub razele lunii.”
Gandea ca poate aici, la mu...