L-am vazut deseori cum fixa o panza alba, un carton, o foaie neatinsa, lua una dintre creioane si il rupea in doua, tinandu-l in mana, paralel cu
degetul mare. Atunci incepea. Si totul mergea foarte repede. Ridicandu-si mina de carbune, pe masura ce se consuma, facand-o cu celelalte degete sa
alunece, el trasa linii drepte, spargea rotunjimi, patrate, romburi, ovaluri, gasea in ele o structura, puncte de sprijin, din aceasta falsa incoerenta
se nastea o armonie, un clov aparea, un jongleur...