Cine deschide ultimul volum de versuri al Daniei Vasilescu, cu o superba coperta si vigniete de pictorita Mariana Macri, are senzatia ca intra intr-un peisaj rarefiat, lasand in urma zgomotele orasului, nelinistile lumii, corvezile cotidiene. Autoarea ne marturiseste de la bun inceput ca nu e poeta, dar ca ne poate lua sub aripa aceluiasi inger care ii vegheaza scrisul. Artist este numai Dumnezeul Creatiei, faurirea poemelor echivaleaza cu actul rugaciunii, de aceea intoarcerea la Cuvantul divin...
