Discursul Rodicai Tichindelean este un amestec de realitate si fictiune in masura in care fluxul amintirilor se constituie ca un spatiu mitic al copilariei, inscriindu-se in literatura de evocare a lui Ion Pillat din Casa amintirilor, dar si din insemnarile scriitorilor romani despre copilarie, perceputa ca un “illo tempore”.
Tonul evocativ, biografist este predominant, intrucat in centrul amintirilor se situeaza, pe rand, copilul, adolescentul, adultul, ipostaze ce definesc fiinta ...
