Desi porneste de la presupozitiile teoretice ale studiilor de gen, Emanuela Ilie nu face caz de propria identitate feminina decat pentru a vorbi mai convingator si mai din adanc despre psihologia creatiei si despre legaturile profunde dintre suflet si corp, deslusind atent traumele produse de splendida iluzie ca scriitorul nu-i doar o biata fiinta trecatoare. Prezumatul militantism ideologic lasa astfel loc unei problematizari cu miza filosofica despre fragilitatea conditiei umane, dar si despre...
