„Treaz, dar visam cu ochii deschişi. Mi se părea că însuşi oceanul visător s-a transformat şi, în esenţa lui, este Hari. O Hari imensă, ce staţiona în spaţiul cosmic, într-un loc din spirala Orion, la câţiva ani-lumină de Terra. Dar era o Hari ce tăcea… deşi ar fi trebuit să spună povestea vieţii ei… de fapt a morţii ei şi să strige nedreptatea aceasta urzită de natură, că trebuie să mori… Şi o vedeam plecând...
