La 74 de ani, Stefan Racovitza scrie despre viata sa, a prietenilor si a familiei sale de boieri si domni pamanteni, familie veche de cinci veacuri. Scrie despre un destin as spune „tipic“: persecutiile luptei de clasa inca din copilarie, apoi cele din tinerete, emigrarea la maturitate — o noua „incercare“, sub un alt orizont. Intre Campulung si Geneva, anii din Bucuresti — tot atatea „praguri“. Stefan Racovitza le evoca — scrie clar, cugetat...
