Prozopoezia (recunosc, genul meu preferat…) unui bloc in care mai toti – vreo 10 – adolescentii sunt indragostiti mortal de una, Tina, tanara de la 4, “cu nume simplu/ ca sunetul unui clopotel, cum spunea madam Pricolici”, “cu zambetul construit pentru zilele in care merge la interviuri”. Ca unul care stiu de nu ce-i postmodernismul, macar cum se cade cu un lift, ma simt dator sa scriu ca, in epoca literaturii liftelnice, nu am citit ceva mai impertinen...
