”PROLOG. Are ochii ca doua leduri ale unui aparat electronic oarecare: colorati si plini de lumina. Atat. Nu clipesc si nici nu par sa priveasca pe cineva sau ceva anume. Incremeniti intr-o asteptare muta, zvacnesc doar cand si cand, hasurandu-si lumina tulbure cu un amestec orbitor de linii verticale. In rest, singurul semn ca se afla acolo, deasupra cearcanelor vinetii, este unduirea domoala a perdelei in oglinda lor verde si uda. De fapt, oricare semn de pe fata lui este doar inchipuire...
