Hrănit din împletirea magică a realului cu imaginarul şi populat nu de puţine ori cu accente suprarealiste sau onirice, textul cred că îşi aproprie meritele individualităţii şi ale modernităţii tocmai prin farmecul cu care reuşeşte să „ascundă” această vibraţie, această luciditate amară, inspirată de ipostazele „statului totalitar-poliţienesc” şi de „sistemul diabolic”, precum o veritabilă „amintire despre viitor”...
