Carti in categoria Proza diversa

Ulita copilariei, volumul de debut al Ionel Teodoreanu, aparut in 1923 la editura Cultura Nationala, a cunoscut numai pana in 1947 sapte editii! O dovada ca publicul romanesc, spre disperarea unor critici literari, nu era atras doar de aglomerarile de metafore si de decorativismul stilistic al scriitorului, ci si de puterea acestei carti de a infatisa, in povestiri cu un timbru poetic, trei universuri: infantil, adolescentin si al senectutii. Nuvela care a dat si titlul volumului, Ulita copilari...

In casa bunicilor a aparut in 1938 si a mai cunoscut inca trei editii pana in 1943 fiindca Ionel Teodoreanu era de multa vreme o vedeta literara. Se stramutase in agitatul Bucuresti, dar pastrase in suflet amintirea delicata a Iasiului, care il impinge sa practice o literatura de frontiera, ilustrata de aceasta carte, care se situeaza intre memorialistica si literatura subiectiva. Intrebat, in aprilie 1938, de un gazetar de la Opinia (I.A. Mirea), daca aceasta carte e tot un roman, Ionel Teodore...

Turnul Milenei nu pierise. Ramasita – durata-n piatra falnica – a vechii cetatui, fusese pastrat de un stranepot, urmas al ochilor Sarboaicei. Iar fiul acestuia, sfatuit de Necuratul, catase altfel decat crestinii spre cer, chemand asupra lui si-a celora din el purcesi, urgia Celui de Sus: asa prevestise egumenul Nectarie de la Schitul Toacelor, si fapta vremii ii adeverise cuvantul. Ionel Teodoreanu

Ca si la crepuscularii italieni, care-si scriu poemele in contra curentului, polemizand cu lirica esteta si vitalismul puternic incarcat de senzualitate al lui Gabriele D’Annunzio, Ionel Teodoreanu isi constientizeaza indepartarea de ceea ce s-ar putea numi, raportat la con[1]ceptiile timpului, o poezie cu traditie macar in receptarea imediata, daca nu pe termen lung. Ambitiei de a-si gasi propria voce si de a o singulariza numai timpul i-a fost potrivnic. Fragment din „Ionel Teodore...

“Bunica a fost si ea tanara, adica a fost mireasa cand bunicul nu era bunic, cand tata nu era tata, si candcopiii tatei nu erau deloc. Numai gandindu-se la tinereta ei, mintea copiilor se incetoseaza de ate depaianjeni mai colbaite decat cele din pod de pe cartile cu litere chirilice.” Fragment din “In casabunicilor”

"Ulita mea e pasnica, tacuta. Rareori o tulbura navala targului. Prin ea strabat carele cu boi venind de la tara. Convoiul lui tihnit e o rugaciune murmurata cu buzele ei, si colbul care le-nsoteste e un suras blajin.Ulitele de capetenie ale targului au slujitorii lor: maturatori care le piaptana, stropitori care le spala, mesteri care le sulimenesc cu smoala si asfalt. Ea se slujeste singura. Isi toarna apa de ploaie prin uluce; isi potriveste parul cu vrabii; si chipul ei firesc e.Truf...