In odaie, liniste. Liniste si-un miros! Pe polita din dreapta, pe o farfurie, sta uitata o bucata de cascaval. Mirosul de branza proaspata a
strabatut pana in cel mai ingust coltisor al casei. Si din gaura lui, din gaura de dupa soba, soricelul nu-si mai gaseste locul.
Parca-l trage cineva de mustata afara. Sa iasa, sa nu iasa? Mai bine sa se astampere. Sa se astampere, usor de zis; dar cascavalul?
Vezi, asta-i asta: cascavalul. Sa-nchida ochii. I-a inchis. Prostul! Dar ce, cu ochii miroas...