De mult timp, deja de prea mult timp - il simt de-acum ca pe o vesnicie -, ma vad umbland printr-o lume noua si stranie: Lumea Fara Tine. Timpul curge si el altfel, nu mai are un ritm asezat, stabil, si nici o directie previzibila: cand se taraste enervant de incet inainte, cand navaleste inapoi intr-un iures nebun. Desi am continuu impresia de deja vu, lumea in care trebuie sa traiesc fara tine e o lume necunoscuta, monocroma si atona, in care zilele si-au pierdut culorile, stralucirea si cante...