Autoarea trece în revistă principalele direcţii din teoria critică a ultimelor două decenii, a căror sursă empirică este literatura publicată la graniţa dintre secole. Din studiul paralel, al limbajelor teoretice şi al lumilor ficţionale, se poate observa omogenitatea epistemică şi retorică a operelor literare aparţinând unei faze din istoria literaturii, forţa modelatoare a unui spirit al timpului care se manifestă dincolo de graniţe geo-politice. Totodată, printr...
