„Conservatorismul pragmatic, conservatorismul lui David Hume, Edmund Burke şi, în secolul XX, al lui Michael Oakeshott, se deosebeşte profund de reacţionarism şi de ultraconservatorismul virulent. Un conservator pragmatic este un om care gândeşte fără mituri călăuzitoare şi fără adevăruri absolute, ce confiscă şi paralizează inteligenţa; este un adversar, şi nu un adept, al utopiilor inverse, care aspiră la restaurarea trecutului. El este un adept al moderaţ...
