„Robert Serban se avanta in proza cu acelasi elan, cu aceeasi pofta de a crea lumi ca in poezie. Isi incordeaza muschii, isi regleaza respiratia, se asaza reglementar la startul probei de 100 de metri, asteapta semnalul si tasneste. Dar ca sa ajungi la finis ca un campion e nevoie de acceleratie, fuleu si viteza. Le are Robert? Le are. Adica simte (si stie) cum sa aduca proza la linia de sosire, din fraze putine, cu tensiunea in crescendo, cu un pas epic bine reglat, precipitat spre cele m...
