Carti in categoria Proza diversa

„Ca si marele sau model (E. Lovinescu), urmasul si luminosul exeget al Scepticului mantuit, are darul formularilor pregnante si al patrunderii in mijlocul fenomenului literar, intr-un cuvant, al intuitiei critice, lucide si elegante, de o aleasa urbanitate […]. Lovinescu ar fi citit cu pasiune Scriitori romani de azi, si ar fi vazut in Eugen Simion un al doilea urmas al sau, numai cronologic vorbind, dupa Pompiliu Constantinescu. Este supremul elogiu ce i se poate aduce intr-o viziu...

Intoarcerea autorului mi se pare cartea cea mai grava si mai bine scrisa a lui Eugen Simion, nu doar prin problematica ridicata (ea insasi de mare actualitate), dar si in calitatile ei stilistice. Arareori o carte de critica se citeste cu atata placere. Eleganta dezinvolta topeste asperitatile chestiunilor celor mai aride. Unele pagini -indeosebi din ,,dialogurile” finale – au in plus o anumita cochetarie calinesciana, amatoare de paradoxuri si formulari pregnante. Sub aparenta spumo...

Ce datoreaza Eugene Ionesco lui Eugen Ionescu? E tema cartii mele. M-am ferit, dar nu stiu daca am reusit sa ma tin totdeauna de cuvant, sa trag spuza pe turta literaturii romane. Cred insa in mod sincer ca formatia intelectuala a lui Eugene Ionesco s-a facut in cultura romana. A trait aici, in exil – cum zice el – intre 13 si 33 de ani, cu o pauza de doi ani (1938-1940), cand a stat in Franta ca bursier, a citit (nu numai in limba romana, evident), a comentat cartile pe care le-a ci...

Desi Eliade nu este socotit un mare prozator (si poate ca nici nu este!) incerc sa dovedesc ca efortul lui de a schimba modelele prozei romanesti este esential. Trei prozatori tineri se dovedesc a fi cei mai perseverenti si mai bine plasati, esteticeste, in aceasta directie: Camil Petrescu, Mircea Eliade si Anton Holban. Holban merge in sensul lui Proust, fiind primul romancier cu adevarat proustian la noi dupa incercarile facute de Hortensia Papadat-Bengescu, iar tanarul Eliade face cateva exer...

Dimineata poetilor este cartea scaparatoare si profunda a criticului de astazi cu cea mai vie vocatie de constructor si in cel mai inalt grad devotat destinului major al literaturii romane. Este o carte de petrecere si de interpretare, deopotriva, riguros aplicata si pasionat programatica.Lucian RAICUO carte (atribute rare in critica!) luminoasa, calda, solara, am spune <sudica>, scrisa cu placere, cu pofta – fara indoiala una din cele mai frumoase carti aparutela noi de la Istoria l...

Editia de acum (a VI-a in limba romana si, daca socotim si traducerea maghiara – 1983 – a saptea) nu cuprinde fragmente noi in raport cu cele precedente; aduce doar mici modificari de scenariu justificate in nota asupra editiei. Inainte de a o trimite la tipar, o rasfoiesc si incerc sa-i inteleg pe cititorii mei care mi-au dat –si imi dau inca dupa 36 de ani de cand am publicat prima editie, semne de simpatie pentru aceasta carte confesiva. Mai lunile trecute, cu ocazia unei an...

Intr-un gen in care regulile literaturii sunt sistematic boicotate si insasi ideea de a face literatura este interzisa, exista un numar de clauze (conventii) care fac posibila functionarea textului. Si, daca exista un mecanism de functionare, exista si posibilitatea de a stabili o poetica. Asadar: o retorica a negatiei retoricii, o arta poetica a refuzurilor, o conventie care denunta toate conventiile literaturii. Jurnalul intim sfarseste prin a deveni o fictiune. Fictiunea nonfictiunii...Europa...