Carti in categoria Proza diversa

Acum cateva luni s-a stins un poet foarte tanar si foarte necunoscut. Ziarele, atat de grabite sa descopere fapte diverse, nici macar nu i-au inregistrat moartea. Adevarat ca moartea aceasta n-a prea fost senzationala. Un om si-a curmat viata in clipa cand a inteles limpede ca, intre el si oamenii spre care nazuise din toate adancimile sufletului sau, s-a deschis o prapastie – atata tot. Ce poate sa insemne moartea unui om in vremea atator batalii inversunate in care se topesc zilnic mii d...

Descriind situatii cumplite, romancierul se mentine constant in acea postura a observatorului rece, impartial, care este proprie intregii sale literaturi. Aceasta detasare, ce vrea, parca, sa concureze impasibilitatea naturii, i-a fost impusa, desigur, scriitorului de legile creatiei obiective, dar ea exprima totodata si o anume conceptie, o „filozofie“. Autorul lui Ion si al Rascoalei si-a trait cartile tocmai prin obtinerea de a participa manifest la viata condensata in ele…...

Si cine, pentru a poposi la ultimul roman al d-lui Liviu Rebreanu, nu va recunoaste ca, asa de sobru, cum pare acest Jar si de o psihologie stilizata, el arde totusi de o flacara mai pretioasa decat toate, si care nu este alta decat duhul epic al romancierului Liviu Rebreanu. Alte romane ale sale pot fi mai spatioase, mai vaste ca actiune si semnificatie sociala, altele de un studiu mai adancit al sufletului omenesc – acestea nu sunt motive ca si Jar sa nu fie un excelent roman cu toate ca...

La Apostol Bologa din Padurea spanzuratilor inteligenta e mai vie, vointa insa ramane inferioara. Cata vreme Bologa, ofiter si el, nu are romanii inainte, el este nu numai un corect soldat, ci un viteaz austriac. Lealitatea lui e onorabila in sfera ingusta a serviciului, in aceea a constiintei e o deficienta. El ar trebui sa fie sau patriot austro-ungar, decis, chiar si spre oroarea romanilor, sau un franc tradator, martir pentru romani, desi canalie pentru imperiali. Lealitatea lui e o obstinat...

Cand Liviu Rebreanu trece la romanul orasenesc, el eludeaza pe cat se poate infatisarea de indivizi si se refugiaza in monografia unei pasiuni, a unei porniri, adica in romanul psihologic, constient sau nu de lipsa putintei de a intui personaje. Ciuleandra e un astfel de roman analitic (…)Puiu Faranga e odrasla unui boier de vita veche, purtand in sangele sau oboseala generatiilor trecute. Familia lui Faranga, tata, matusa, e infatisata in linii naiv incarcate (protocol, vorbirea limbii f...

„Rascoala este de departe cel mai bun roman romanesc" – scria Eugen Ionescu intr-o carte pornita pe negatie, Nu (1934). „Acceleratia in progresie geometrica a actiunii" il incanta si fagaduia sa vorbeasca alta data pe larg despre ea. Intre alte calitati ale acestei carti „unice", „grandioasa si bogata ca o epopee", mai retinea „marile linii, marile miscari, marile forte", impresia pe care o lasa „de furtuna, de vuiet asurzitor, urmat de o liniste mortuar...

Nicaieri in literatura romana viata satului n-a fost evocata cu atata forta realista, atat de viguros si patrunzator. Conditia lui Ion rezuma tragedia istorica a taranului fara pamant si daca parvenirea sociala a personajului este reprezentativa doar pentru o mica parte a acestei taranimi, ambitia de care el este devorat defineste sufletul taranesc in general. Teribila, sfortarea lui Ion de a-si depasi conditia capata dimensiuni universale si infrangerea sa in lupta cu soarta implacabila aduce a...

Liviu Rebreanu s-a ilustrat stralucit ca romancier. Ion, Padurea spanzuratilor, Rascoala sunt pietre de hotar ale beletristicii noastre. Tot el insa a fost si un interesant comediograf Plicul reprezentand o satira la adresa moravurilor unei lumi in care afacerismul si lipsa de scrupule imbracau cele mai insolite aspecte. Preocupat de destinele teoriei teatrului in mai mica masura, Rebreanu a injghebat totusi un punct de vedere cuprinzator asupra principalelor probleme pe care aceasta le insumeaz...

Viu interes a aratat Rebreanu actorului. Intr-un articol consacrat acestuia, autorul roman intreprinde o avizata analiza a diferitelor tipuri de actor care s-au succedat in ultimele decenii in teatrul romanesc. Mai intai a fost „Nobilul tip al actorilor de stil, personalitati actoricesti de o marime iesita din comun; ei au fost aievea eroi, regi, tirani, intriganti care cu picioarele stateau intepeniti in pamant, iar cu capul maturau stelele. Chiar fizicul lor era, si trebuie sa fie impoza...

Arta, din punctul lui de vedere, inseamna creatia de oameni si de viata. Creand oamenii vii, cu viata proprie, cu lume proprie, scriitorul se apropie de misterul eternitatii.Nu frumosul, o nascocire omeneasca, intereseaza in arta, ci pulsatia vietii.Cand ai reusit sa inchizi in cuvinte cateva clipe de viata adevarata, ai realizat o opera mai pretioasa decat toate frazele frumoase din lume.Precum nasterea, iubirea si moartea alcatuiesc enigmele cele mai legate de viata omeneasca, tot ele preocupa...

Perspectiva lui Rebreanu asupra teatrului se situeaza la aceleasi cote valorice. Teatrul, pentru el, trebuie sa reflecte „viata trecuta prin prisma sufletului.” De aceea, „drama inainte de a rezolva o problema, trebuie sa zugraveasca oameni adevarati.” De asemenea, teatrul trebuie sa fie „regenerator al omenirii”, o imbinare de „realism al inteligentei cu romantismul sufletului.”Liviu Rebreanu consemneaza cu bucurie faptul ca „In anii din urm...

Punct de reper in proza romaneasca interbelica, Liviu Rebreanu, scriitor nascut intr-o lume robusta de tarani ardeleni, inseamna deopotriva continuitate si ruptura, traditie si inovatie.inciuda aparentei de spirit greoi, masiv, creatia sa, extrem de variata sub raport tematic si artistic, ramane momentul de referinta, punctul de plecare in orice analiza a prozei romanesti din primele decenii ale secolului XX.Nascut la 27 noiembrie 1885 la Tarlisaua, in tinutul Nasaudului, Liviu este cel dintai v...

Realismul lui Rebreanu nu este dezmintit nici de romanul Amandoi, care trateaza o problema criminalista ce tinde spre atmosfera dostoievskiana. Aceeasi distanta care exista intre taranii lui Rebreanu din Rascoala si demonii lui Dostoievski din Posedatii se mentine si intre Solomia din Amandoi si Raskolnikov din Crima si pedeapsa. [...] Din cercetarile procurorului, nu se vede cine e criminalul. Nici unul din personajele romanului nu e pregatit pentru crima. Faptele sunt redate numai in aspectele...

Punct de reper in proza romaneasca interbelica, Liviu Rebreanu, scriitor nascut intro lume robusta de tarani ardeleni, inseamna deopotriva continuitate si ruptura, traditie si inovatie.inciuda aparentei de spirit greoi, masiv, creatia sa, extrem de variata sub raport tematic si artistic, ramane momentul de referinta, punctul de plecare in orice analiza a prozei romanesti din primele decenii ale secolului XX.Nascut la 27 noiembrie 1885 la Tarlisaua, in tinutul Nasaudului, Liviu este cel dintai ve...

Punct de reper in proza romaneasca interbelica, Liviu Rebreanu, scriitor nascut intr-o lume robusta de tarani ardeleni, inseamna deopotriva continuitate si ruptura, traditie si inovatie.inciuda aparentei de spirit greoi, masiv, creatia sa, extrem de variata sub raport tematic si artistic, ramane momentul de referinta, punctul de plecare in orice analiza a prozei romanesti din primele decenii ale secolului XX.Nascut la 27 noiembrie 1885 la Tarlisaua, in tinutul Nasaudului, Liviu este cel dintai v...

Cu Adam fi Eva, d-l Liviu Rebreanu ataca o noua coarda a personalitatii lui de romancier. Noutate in subiect, noutate in executie, ultima lucrare a d-lui Rebreanu suscita o serie de observatii interesante. Dar mai intai despre ce e vorba? Eroul romanului, profesorul de filosofic Toma Novac e in agonie in camera unui sanatoriu, pe urma gloantelor primite de la barbatul amantei lui, Ileana. Drama s-a petrecut in strada Alba si Novac, asistat de Ileana si de prietenul sau, Aleman, retraieste in ult...

Ciuleandra, asa de inrudit in esenta cu celelalte romane ale d-lui Liviu Rebreanu, dar marcand din partea autorului o preocupare constanta de innoire, de curiozitate psihologica, chiar daca ceva ar ramane nelamurit in studiul cazului pe care-l alege. Important este, si vom avea prilejul sa staruim, ca lacunele – daca sunt – nu impieteaza cu nimic mersul romanului, pentru ca autorul a preintampinat din vreme obiectiile, asezand pe la rascruci strajeri si calauze, care informeaza si c...

De ce Rascoala e cel mai bun roman romanesc? Fiindca proiecteaza magistral sufletul nostru colectiv, pe un plan al vesniciei; fiindca autorul a redat unei permanente realitati o actualitate trecatoare, esentializata. Cazul unic atrage numai pe scriitorul confuz, fiindca acesta il considera, prin exceptionalul sau, caracterizat artisticeste, gata de la natura. A surprinde pulsatiile vietii in exemplarul de rand, adica in acela ce se dizolva continuu in colectivitate, da masura dotarii si mai al...

Punct de reper in proza romaneasca interbelica, Liviu Rebreanu, scriitor nascut intr-o lume robusta de tarani ardeleni, inseamna deopotriva continuitate si ruptura, traditie si inovatie.inciuda aparentei de spirit greoi, masiv, creatia sa, extrem de variata sub raport tematic si artistic, ramane momentul de referinta, punctul de plecare in orice analiza a prozei romanesti din primele decenii ale secolului XX.Nascut la 27 noiembrie 1885 la Tarlisaua, in tinutul Nasaudului, Liviu este cel dintai v...

„Am inceput sa scriu romanul Gorila acum cinci ani, marturisea Liviu Rebreanu in Jurnalul din 14 iunie. Cartea are un subiect ingrat. Gorila nu este un personaj propriu-zis, ci simbolizeaza pacostea care a fost pentru tara noastra politica. E adevarat, urmeaza prozatorul, ca evenimentele m-au ajuns din urma intr-atata, incat s-ar putea spune ca e vorba de un roman de actualitate, de un roman cu «cheie»" Finalul acestei pagini jurnaliere se refera la „concretizarea Gorilei...