Copiii se pot bucura in sfarsit de o enciclopedie ludica a personajelor mitologice din vechiul sat romanesc. Toate acele fapturi nazdravane, zmei, ingeri, luceferi, ursitoare, care animau viata spirituala a taranului roman, dar si lumea de basm in care multi dintre noi ne-am petrecut copilaria, pot prinde iarasi viata in imaginatia plina de forta a copiilor de astazi.

Povestile despre fapturile fantastice, ale cerului, ale timpului, ale vazduhului, ale pamantului, ale padurii, ale apelor, ale basmelor, sunt insotite de o serie de ilustratii apartinand copiilor ce au luat parte la "Atelierul de creativitate" de la Muzeul Taranului Roman.

Paginile acestei minunate colectii de "aratari ale satului" ofera prilejul descoperirii unei lumi ce nu se vade decat cu ochii mintii, o lume ce te sustrage din banalul realitatii, spre a te reda unui fascinant spatiu imaginar.

"Taranii mai cred si acum, mai ales cei in varsta, ca pe langa lumea in care traim, pe care o putem vedea cu ochii si cunoaste prin toate simturile cu care suntem inzestrati, mai exista o lume paralela, nevazuta, arareori intrezarita, numita in popor lumea cealalta, taramul celalalt. Unele versuri populare foarte frumoase rezuma atitudinea taranului fata de cele doua lumi :

Lumea asta nu-i a mea,

Ceialalta nici asa.

Lumea asta-i cum o vezi,

Ceialalta, cum o crezi."

"Fiinte cu chip si nume bizare, chemate inapoi la viata din credintele populare romanesti. Fiinte bune si fiinte rele. Fiinte puternice si creaturi fragile. Toate au ceva fantastic in ele. Toate au ceva pamantesc in ele, sunt fie usor de pacalit, fie lenese, fie nu au minte multa. Coboara din basme, din snoave, din balade, din descantece populare vechi de tot. Dar nu oamenii de la sat le-au inventat. Ele au fost dintotdeauna acolo, ascunse in apele si padurile tarii, in cer si dincolo de stele, inca de la Facerea Lumii. Oamenii de la sat le-au dat doar chip si nume. S-au temut de ele sau le-au cerut protectia si le-au imbunat prin ritualuri astazi uitate. Toate aceste fiinte pe care le puteti intalni intr-o vacanta la sat le puteti gasi si cartea Ingeri, zmei si joimarite. Sunt povestite pe intelesul copiilor, dar pot face oricand deliciul parintilor." (Catalin D. Constantin)

"Ingerii sunt fiinte aflate tot timpul intre cer si pamant, ducand mesaje de la oameni la Dumnezeu si inapoi. De unde vin ingerii, oamenii nu prea stiu. Demult, tare demult, se zvonea ca ingerii au aparut din apa cu care S-a spalat Dumnezeu pe maini la facerea lumii, dupa ce a terminat de mesterit pamantul. [...]

Zmeii traiesc in familii pe celalalt taram, pe mosii despartite de alti vecini prin ape late si rauri de foc. Cel mai adesea se invecineaza cu zanele, ale caror dusmani de moarte sunt. Zmeii se casatoresc mai mereu cu fete de imparat sau cu domnitele cele mai frumoase, pe care le fura de pe pamant si le duc in palatele lor din creierii muntilor sau din pustiurile de pe celalalt taram. Au palate neasemuit de frumoase, pline de aur, argint si pietre scumpe, cu gradini si havuzuri. Zmeii sunt lacomi, desi sunt bogati, ravnesc totdeauna la bunurile cele mai de pret ale muritorilor. Orice zmeu are un buzdugan fermecat, pe care poate sa-l arunce cu putere, astfel incat sa ajunga inaintea lui acasa. Buzduganul se izbeste in poarta si in masa de trei ori, dupa care se agata singur intr-un cui. [...]

Joimarita este si mai rea. Ea este slujnica Joii Mari din Saptamana Mare. In ziua ei umbla prin sate, sa vada daca femeile au terminat de tors canepa si de tesut panza. Imbracata in negru, ingrozitor de urata, cu fata afumata si dintii ciobiti, intra prin case si le pedepseste pe femeile lenese, care nu au terminat de tors canepa, de spalat hainele, de curatat casa inaintea sfintei sarbatori a Pastilor." ("Ingeri, zmei si joimarite")