Descriere - Adela (Ibraileanu Garabet)

Adela
"Adela" este romanul dragostei unui barbat de patruzeci de ani, complexat de propria varsta, incapabil sa reziste avalansei biologice. Actiunea incepe in statiunea Baltatesti, intr-un decor desuet, de sfarsit de secol al XlX-lea, incare doctorul Emil Codrescu are surpriza de a o redescoperi, dupa trei ani, pe Adela, o femeie frumoasa, plina de farmec, pe care o cunostea inca de copila, cu toate manifestarile de ingenuitate si de candoare ale varstei infantile. Barbatul are surpriza maturizarii bruste a tinerei fete, fiindca in cei trei ani Adela "s-a maritat si s-a despartit", incatde la inceput barbatul se comporta indecis, extrem de precaut si de ezitant in exprimarea sentimentelor. Dragostea fata de Adela i se aprinde in mod fulgerator, dar doctorul incearca sa se convinga caeste vorba doar de o simpla amicitie, care continua scenele pline de farmec si de candoare petrecute in copilaria fetei. O simpla plecare a Adelei la Manastirea Neamtu, la "Piatra", are insa un efect teribil asupra barbatului, pentru ca timpul se dilata la nesfarsit in aceste oreale despartirii. Femeia nu intelege motivul pentru care barbatul isi marturiseste batranetea si chiar se supara in acest moment: "Si eu am sa fiu batrana atunci", complicitatile dintre cei doi avand voluptati nebanuite. Discutiile despre "Razboi si pace", de Lev Tolstoi, prilejuiesc sentimente ciudate barbatului: "Ce simte ea? imi pare ca astazi mi-a vorbit din nou despre noi cand imi raspundea la indigestele mele pedanterii, in care toate cuvintele strigau: Te ador!". Barbatul se plimba si converseaza cu fosta fetita de altadata, marturisindu-i in unul din aceste peripluri ca are pentru ea "un sentiment foarte curios", la care fata ii replica: "- Adica bun de pus la muzeu?"
Astfel de sentimente ezitante si contradictorii nu pot aparea decat intr-un decor romantic, cu o anume vetustete, de sfarsit de secol XIX, prilej pentru scriitor de a descrie, in stilul calatoriilor lui Vasile Alecsandri ("Balta-Alba"), o statiune izolata, "inconjurata de singuratati", Baltatesti: "O improvizare de balci, pe soseaua care vine de la Piatra, trece prin mijlocul satului, stramba, serpuind printre rapi, si se duce la Targu-Neamtului...". Lumea face parte dintr-un decor realist, domnii au "jambiere si sepci impermeabile", trec cu alpenstock-uri spre un "peisaj meschin", format dintr-o "colina intinsa, trista, patata de cativa arbori schilozi". intr-un astfel de spatiu nu poate exista decat o stare de plictis existential, incare lectura devine un mod de supravietuire. Principala tema a romanului este a ezitarii, drama nehotararii personajului de a-si stabili in mod clar destinul. Pentru Codrescu, frica cea mai puternica este de a trai, de a birui eshatologia individuala: "in strigatul de iubire - cugeta el, reluand o maxima din ?Privind viata? - barbatul cere femeii ajutor impotriva mortii. [...] De aceea posibilitatea imaginilor voluptoase de a tine piept in constiinta imaginii infioratoare a mortii." Personajul are gustul voluptatii analizei introspective, iar Adela constituie o prezenta "rumena si frageda", "femeia incantatoare", incapabila sa se decida in pozitia ei fata de barbatul cvadragenar. in tot acest plan al relatiilor se contureaza intreaga dimensiune psihica a dramei traite de Codrescu. Legatura dintre cei doieste minata de diferenta de varsta: Adela este tanara, iar el are patruzeci de ani, aceasta fiind, dupa parerea barbatului extrem de reflexiv, dar lipsit de inclinatii catre actiune, "varsta amintirilor si recapitularilor". Pentru Codrescu, tineretea pare un vis indepartat, trecerea timpului fiind nemiloasa: "Si dupa cativa ani,care trec ca fulger, alunecarea vertiginoasa, fara putinta de oprire, intre maluri uniforme, intr-o lumina sura si rece de toamna, spre apropriata prapastie."
in aceasta dilema se contureaza portretul moral complex al personajului. Emil Codrescu este un ganditor boem, traind pentru carti, tragand din tigari ca un pictor flamand al secolului al XVII-lea. Starile de reverie sunt suspendate de "hipertrofia [...] cerebrala" proprie, actionand ca un anestezic al sentimentelor: "Cu mania de a analiza, care nu ma paraseste un moment, m-am felicitat ca, pentru un moment, am putut ramanea in atitudine contemplativa fata de ea. Dar cand s-a dus sa-si ia batista de pe masa, geniul nemilos si-a luat revansa." Chiar dictionarul de ocazie, in vacanta, reprezinta pentru Codreanu un moment de reverie: "Si tot asa, in partea a doua, la numele proprii - un rege merovingian, un promontoriu, o primadona italiana." La Baltatesti sunt recitite pagini de Diogen Laertiu, versuri de Baudelaire ("Les hiboux"): "L homme, ivre d une ombre qui passe, porte toujours le chatiment d avoir voulu changer de place...", incat aparitia Adelei, atemporala, "aceeasi, ca si acum trei ani", tulbura tot acest echilibru al barbatului.


Anul publicarii: 2012
Format: 20x14 cm
Nr.pagini: 176