Gandindu-ma la cele petrecute si observand monahii care se apropiau de Sfantul Potir in razele luminoase ale soarelui ce rasarea, nu incetam sa ma rog. Separat de lucrarea rationala a mintii, continua rugaciunea neintrerupta, concomitent cu bataile inimii: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!” Mi-e greu sa redau senzatiile pe care le aveam, pentru ca ceea ce reproducem noi prin cuvinte legat de auzit-vazut-simtit nu este capabi...
