Daca in iernile copilariei mele bunica nu m-ar fi tintuit la gurasobei cu povestile ei nesfarsite si pline de taine, poate ca n-as fiscris niciodata aceasta carte.,,Ispita sperantei" este o crenguta dinbasmele depanate de femeia aceea cu par alb, mare cat un munte silinistita ca o namiaza de vara. Din pacate, din pricina multor povestiri ascultate, mintea mea n-a putut retine nici una dintre ele dela inceput si pana la sfarsit. Acusm, prin ceata anilor; inchipuirilede atunci imi apar cu conturur...
