Romanul surprinde, intr-o maniera neconcesiva, rascrucea existentiala a protagonistului, consumata intre sila, speranta, tembelism si degradare, pe fondul contradictoriu al tranzitiei romanesti. Acest roman abrupt, lipsit de eroi si eroism ori de personaje „pozitive“, respira o ciudata autenticitate.
„Cred ca romanul e un cosmos compensator, o uriasa revansa la mediocritatea existentei, a carei frumusete se destrama in timpi exasperant de descompusi, ce se lasa reconstituiti...