Generatia mea a mai apucat, prin bunici, parinti, unchi si matusi, adunati in jurul unor mese duminicale in anii de dupa razboi, sa adulmece mireasma unei Romanii tihnite: cea interbelica. Stiu, lucrurile nu erau nici atunci chiar asa roz, viata isi avea penumbrele, asprimile si perfidiile ei. Dar, chiar la niveluri medii, exista, se pare, o reusita unanima: traiul bun, randuiala familiala, buna-crestere si bunele moravuri. La un loc, toate astea se cheama normalitate.
Trebuie sa spun...