Descriere - Ciocoii vechi si noi (denumit si Ce naste din pisica soareci mananca) - Editia 2012<br><span class="small">[LS-2023]</span>
Contine un dosar critic si o fisa de portofoliu
Cartea ,,Ciocoii vechi si noi" contine un dosar critic si o fisa de portofoliu.
Ciocoii vechi noi si morti (denumit si Ce naste din pisica soareci mananca) este un roman romanesc, scris de Nicolae Filimon, fiind considerata cea mai importanta opera a prozatorului. Romanul a fost publicat pentru prima data in anul 1862 de Revista Romana a lui Al. I. Odobescu iar in anul 1863 apare ca volum. Este considerat primul roman notabil al literaturii romane.
Actiunea romanului se petrece intre anii 1814-1825 in Bucuresti in timpul domnitorului fanariot Ioan Gheorghe Caragea. Actiunea are loc in casa postelnicului Andronache Tuzluc, favorit al domnitorului.
Romanul este alcatuit din 32 capitole, primul capitol intitulat "Dinu Paturica”. Intr-o dimineata, la curtea postelnicului, in octombrie 1814 "soseste un june de 22 ani cu fata oachesa, ochi negri plini de viclenie, un nas drept si cam ridicat in sus, ce-i indica ambitia si mandria grosolana”. Acest june se numeste Dinu Paturica si ajunge ciubucciu la curtea bogatului fanariot, Andronache Tuzluc, care sosise in tara impreuna cu domniile fanariote. Prin necinste si lingusiri ajunge mare postelnic la curtea domnitorului Ioan Gheorghe Caradja. Singura nemultumire a boierului fanariot era aceea ca boierii pamanteni nu-i dadeau atentie si de aceea hotaraste sa o ceara de sotie pe fiica boierului C, roman de natiune. Boierul refuza cu demnitate si infrunta mania domnitorului care intervine pentru protejatul sau. Cu aceasta ocazie autorul prezinta curtea domneasca cu obiceiurile si atmosfera timpului.
Un alt personaj introdus este Chera Duduca, intretinuta lui Tuzluc, "o vinera orientala iesita din ramasitele spulberate ale populatiunei grece din fanari... o frumusete perfecta, inteligenta vie, spirit fin si iscusit”. Gelos, Andronache Tuzluc, il trimite pe Dinu Paturica sa o slujeasca pe Duduca, in realitate cu porunca sa o supravegheze.
Intalnirea dintre Duduca si Dinu Paturica realizeaza o scena de mare maiestrie: "vicleana ca o vulpe, aceasta intelege adevaratul rol al slujnicarului trimis”. Cei doi se inteleg dintr-o privire si isi fac planuri sa-l aduca la sapa de lemn pe postelnic. Pentru a-si realiza scopul, cei doi au nevoie de un intermediar, astfel intra in scena Chir Costea Chiorul, un negustor si camatar, un tradator, un om care spioneaza, denunta si insala.
La curtea postelnicului este vataf Gheorghe, un tanar cinstit si devotat care vede incorectitudinile lui Paturica si ii atrage atentia postelnicului. Drept multumire, postelnicul il da afara si il numeste pe Paturica vataf al curtii. Ca vataf cerceteaza mosiile si stoarce bani grei pe baza celor nevoiasi, vinde diferite functii publice in numele lui Tuzluc.
Dinu Paturica prin intermediul lui Chir Costea Chiorul vinde mosiile postelnicului. Acesta face cheltuieli mari pentru intretinuta lui, in cele din urma ajungand sarac, iar cand isi da seama este prea tarziu. Andronache Tuzluc sufera un atac de apoplexie si este luat si ingrijit de Gheorghe, care intrase in slujba la curtea boierului C. Intreaga avere a postelnicului ii apartine de acum lui Dinu Paturica. Acesta se casatoreste cu Chera Duduca.
Noul domnitor, Alexandru Sutu il numeste pe Dinu Paturica stolnic si tot acum Dinu Paturica il cunoaste pe Ipsilanti, conducatorul Eteriei care ii ofera doua judete daca organizeaza omorarea lui Tudor Vladimirescu. Stapan atotputernic, jefuieste salbatic taranii care nu mai pot suporta si se rascoala. La domnie vine Grigore Ghica care ii primeste pe tarani cu jalba-n protap, afla despre faradelegile lui Paturica si da ordin sa se faca dreptate.
Dinu Paturica este aruncat la ocna, unde si moare. Duduca fuge peste Dunare unde se marita cu un turc si vrand sa faca pe cocheta si in casa noului barbat, este varata intr-un sac si aruncata in Dunare.
Andronache Tuzluc moare si pe drumul spre cimitir se intalnesc doua care mortuare, intr-unul Dinu Paturica - aruncat la groapa comuna, intr-altul Tuzluc, inmormantat omeneste de Gheorghe. Chir Costea Chiorul este condamnat sa fie batut in toate pietele negustoresti, apoi tintuit de urechi in fata pravaliei sale.
Fostul vataf Gheorghe, datorita corectitudinii sale, a ajuns din opincar, mare spatar. Se casatoreste cu Maria, fiica boierului C, iar domnitorul Ghica il cinsteste cu caftanul de mare spatar, numindu-l caimacam al Craiovei.
Romanul se impune prin forta dramatica a primei parti, a actiunii, prin tensiunea unei scene. Eroii romanului sunt straluciti luceferi ai viciilor care se ridica pe ruinele acelora care nu i-au lasat sa moara. Nicolae Filimon prezinta procesul istoric al formarii burgheziei in tara noastra.
Dinu Paturica reprezinta ciocoiul nou, tipul arivistului, care se imbogateste prin mijloace necinstite, portretul acestuia fiind prezentat chiar pe prima pagina a romanului. Odata cu portretul fizic sunt prezentate si trasaturile psihice, viclenia si ambitia. Ambitia sprijinita de o vointa exceptionala este trasatura fundamentala a lui Paturica, ambitia de a parveni il face sa fie lingusitor, servil, ipocrit, viclean. Arta disimularii la Paturica atinge perfectiunea. Profita de bunatatea lui Tuzluc, de increderea acordata, dandu-l la scoala ca pe un fiu, astfel i se subtiaza mintea, isi insuseste arta ipocriziei si a perfidiei, aducandu-l pe Tuzluc la sapa de lemn.
Andronache Tuzluc este tipul parvenitului. Reprezinta pe ciocoiul vechi care s-a ridicat tot prin lingusiri si intrigi, insa din cauza pasiunii pentru Chera Duduca nu mai vede realitatea. Tuzluc este capabil de o pasiune puternica, ceea ce ii da o norma de realitate. Tuzluc este un bogat parvenit, iar Paturica s-a ridicat pe ruina casei lui.
Chera Duduca, sinteza greco-turceasca, frumoasa si inteligenta, se pierde datorita desfraului.
Chir Costea Chiorul, bogasierul, vinde de toate, este tradator, gazda de hoti, camatar, isi parveneste propriile fiice, folosindu-le ca momeala pentru clienti.
Gheorghe este opus vicleanului Paturica. Apare personajul colectiv reprezentat de tarani care merg la domnitor cu jalba-n protap. Limba folosita este caracteristica anilor 1850-1860 cu influente italiene. Se intalnesc arhaisme, epitete, epitetul hiperbolic "calamari colosale”, apare antiteza, se folosesc comparatiile, descrierile de natura. Stilul se remarca prin oralitate, se da atentie onomasticii numelor.
Paturica este un nume sugestiv, devenit metafora a parvenitului. Tuzluc si Chera Duduca, sinteza greco-turceasca (greco-fanariot, turceasca-cotropitor). Mosiile lui Tuzluc se numesc: Plansul, Chinuielile, Rasucita.
Anul aparitiei: 2012
Nr. pagini: 238
