Mereu m-au nedumerit bucket list-urile; sau m-au nelinistit, au asa o finalitate in ele, ma vad taind de pe o lista chestii, cu inima din ce in ce mai ghemuita ca ajung la ultima liniuta si, apoi, ce mai fac? Astept? In filme e rezolvat poetic, ultima dorinta o bifeaza simbolic prietenii, acolo nu sunt perioade degeaba, de ce ar fi, cine are nevoie de un timp fara dorinte?
Nu ma vad nici dorindu-mi sa ma dau cu parasuta once in a lifetime, nici sa urc pe un „munte de gheata“ ‒ v...
