Pasind inainte, merse, merse si iar merse in drumul zmeului mijlociu, pana dete de-o apa si mai mare, peste care trecea un pod de argint. N-apucase sa se opreasca, cand buzduganul vajii ca vantul.
Deodata-l prinse din zbor si-l azvarli inapoi cale de trei conace, iar dansul se piti sub pod ca si intaia oara. De abia-ncepea sa se odihneasca si s-auzi huietul zmeului, care venea si venea ca un nor verzui. Cand sa treaca podul, calul se poticni cu amandoua picioarele si sforaind se trase-ndarat...