Descriere - Ioan Slavici - Padureanca. Contine studiul introductiv, fisa biobliografica si referinte critice

Padureanca este o carte ce prezinta o poveste trista, un zbucium sufletesc in doua trupuri, o iubire neimplinita, impiedicata de multi si chiar de propriile lor gandiri. Rationalul si simtirea nu fac casa buna niciodata si de aceea un cuplu perfect, legat pe vesnicie de o iubire in egala masura din ambele parti, ramane doar o iluzie, o intrebare fara raspuns: daca ar fi fost impreuna cum ar fi fost?

Personajele traiesc in secolul al XIX-lea in vremea holerei,  aspect asemanator cu o alta carte geniala. Busuioc este boierul bogat care are nevoie de seceratori in vremea recoltarii graului. Ca in fiecare an, el isi va trimite fiul sa aduca oameni de la munte. Fiul sau, Iorgovan, pleaca sa aduca oameni, desi legea interzicea iesirea din sat in vremea holerei. Va ajunge in satul fetei pe care o iubeste fara sa-i arate, Simina. Simina este o fata saraca, frumoasa si harnica. Iubirea lor e pura, ea are pretendenti, dar ii indeparteaza pentru ca in 2-3 vorbe ale lui Iorgovan intelege ca o iubeste si o vrea.

Busuioc are o sluga fidela pe nume Sofron. La vederea Siminei se indragosteste si isi da seama ca il are pe Iorgovan ca rival. In el incep incet-incet sa incolteasca sentimente de ura si dorinta de a-l ucide, dar isi tine pentru el sentimentele si se da pe langa Simina.

Tatal Siminei va muri si cand ea isi da seama ca a ramas singura pe lume, se apropie intr-un fel de Sofron, mai ales pentru ca Iorgovan nu vrea sa o ia in casatorie, desi tatal sau a cerut-o pentru el. Diferenta de clasa sociala, rang, avutie si teama de un scandal in familie il fac pe Iorgovan sa-si nege sentimentele chiar in fata propriului eu. O iubeste fara discernamant si totusi vrea sa se elibereze de aceasta iubire. O atrage si o alunga cu aceeasi forta, dar ea nu il lasa niciodata. Rabda orice vorba grea zisa si il iubeste in continuare. Se va casatori cu Sofron, dar ii zice in fata ca nu il poate iubi si il roaga sa nu o paraseasca. Iorgovan afla de acest lucru si se va imbata permanent. Intr-o zi ia foc la moara tatalui sau. Are rani care nu ii pun in pericol moartea, dar Simina, panicata, ii spune lui Sofron ca il iubeste pe Iorgovan si intr-un fel ii cere voie sa se duca sa-l vada. Are loc o scena impresionanta:o trage spre el ,,si-i saruta gura, apoi un ochi, apoi celalalt, apoi o departa, ca sa se poata uita drept in fata ei, si iar o saruta."Imi dau lacrimile la scena asta. Mi se pare atit de platonica, de lipsita de carnal si de pasiune care mistuie…

Mi se pare interesant ca e prima opera in care satenii stiu fara sa li se spuna ceva de iubire dintre cei doi si incearca sa-i ajute. Intre doi flacai aproape la fel de instariti,ei il sustin pe cel mai bogat si cel care pare ca nu-si gaseste linistea, nu pe cel muncitor si asezat, care respecta legile nescrise ale satului secolului al XIX-lea. Cand Sofron ii cere banii imprumutati lui Busuioc, oamenii la care se aflau banii dati imprumut, decid sa nu-i dea banii pentru a impiedica nunta sa cu Simina. Un alt lucru interesant mai e ca tatal lui Iorgovan nu inceteaza sa-si sustina fiul chiar daca fata nu e potrivita pentru el, chiar daca si-ar fi dorit-o chiar el de sotie, chiar daca Iorgovan il inseala sa ii bea banii devenind un depravat si un pierde-vara. Iubirea lui nu are limite si ar fi facut orice sa-l vada fericit si linistit.

Este o poveste tragica, dramatica, emotionanta in fiecare rand si merita sa fie scoasa din praful vechimii sale si sa-i fie data sansa la viata printr-o lectura.

Anul aparitiei: 2016
Nr. apgini: 128