Descriere - Discurs gerontologic - Longevitatea demna. Viziune personal-holistica

Fiecare carte isi are istoria ei, uneori marturisita si scrisa, alteori nu. Un capitol din carte, cartea insasi, sau un personaj al naratiunii poarta incarcatura emotionala prin care autorul se  destainuie si povestea lui se inlantuie in mesajul si gandurile scriitorului. O parte din viata si sufletul autorului este incrustata in fiecare pagina. Cum s-a nascut aceasta carte? O lucrare aparuta in SUA, "The House of God", care a avut si are inca mare succes, a provocat aprinse dezbateri cu deosebire in lumea medicala. Mie, personal, mi-a atras in mod deosebit atentia.
Cartea trateaza perioada de internat pe care medicii o parcurg in timpul de pregatire a carierei medicale. Actiuea se petrece in cadrul unuia dintre multimea de spitale americane, pe care scriitorul il boteaza "The House of God". Surprinzator, dar aici unde te asteptat sa gasesti in rimul rand intelegerea si leacul sufletului (probabil ca din acest motiv autorul si-a intitulat astfel cartea), atmosfera inumana este prezenta la tot pasul. Internul lucreaza pana a 110 ore pe saptamana intr-o atmosfera de mare tensiune, ingrijind persoane grav bolnave, abuzate, drogati si victime ale violentei. Nici atitudinea medicilor interni fata de bolnavi nu este ortodoxa. Dr. Samuel Shem (pseudonim), autorul cartii, contureaza atmosfera si comportamentele reale cu privire la ceea ce se Intampla cu adevarat In spitale) in dorinta de a releva fatetele mai putin placute ale asistentei medicale, autorul le accentueaza si, uneori, le contureaza in negru. Este si motivul pentru care dr. O'Donnell ia atitudine: "Eu am fost deprimat de ceea ce se intampla in perioada de internat si rezidenta. Se poate intampla - oamenii se pot dezumaniza in timpul instruirii medicale. Eu nu cred ca s-a intamplat cu mine. Eu imi amintesc anii de internat ca o perioada de mari acumulari profesionale, de prietenie si Incredere" . Reamintindu-mi perioada anilor de externat si internat petrecuta la clinicile medicale din Timisoara - cu deosebire la Clinicile-Noi (1958-1962) - subscriu cu totul afirmatiilor facute de dr. O'Donnell. Internatul a fost pentru mine deosebit de instructiv, locuind in spital si efectuand si pana la 15 garzi pe luna. Beneficiul a fost enorm sub aspectul cunostintelor si practicilor medicale insuslte, al  raporturilor cu colegii, cu bolnavii si cu personalul medical. Internatul, asa cum l-am efectuat, a fost una din perioadele cele mai frumoase ale vietii mele de medic. Luca Stanciu si St. Gavrilescu au fost maestrii care mi-au indrumat primii pasi in arta si stiinta de a examina si de a sti sa ma comport cu cel bolnav. Etajul I (sectia medicala) de la Clinicile Noi a fost biblioteca si laboratorul meu clinic. Deceniile care au urmat au schimbat climatul din spitale (inclusiv In Romania) si multe din trairile cartii dr. S. S. sunt realitati ale relatiei medic-pacient. Umanizarea acestor relatii nu este un non-sens, iar autorul mai sus citat continua sa infuzeze atitudinea umana In educatia medicala, denumindu-si clasa pe care o conduce la Harward Medical College "Cum sa ramai uman in medicina". Pe parcursul practicii mele medicale, relatia medic-pacient a constituit o preocupare constanta.

Nr. de pagini : 168
Anul aparitiei : 2005