Descriere - KRYON Cartea 12. Cele douasprezece straturi ale ADN-ului. Un studiu ezoteric despre maiestria interioara

Inca de cand Watson si Crick au dezvaluit structura dublu elicoidala a ADN-ului, aceasta imagine eleganta a fost un simbol cultural, reflectandu-ne capacitatea de a cerceta adanc in structura alcatuirii noastre si de a gasi frumusete si forma, transpuse in functiile care produc insasi viata. Asa cum imaginea lui Einstein este asociata cu notiunea de maretie a secolului al XX-lea, imaginea ADN-ului rezoneaza atat la nivelul aprecierii estetice, cat si la cel al  descoperirii unor adevaruri intime despre insasi natura noastra ca fiinte vii, senzoriale.
Dupa descoperirea marcanta a structurii si compozitiei chimice a ADN-ului, studiile au dezvaluit ulterior insasi codul ADN-ului. In cateva decenii doar, codul triplu al ADN-ului a fost pe deplin descifrat, o alta dovada a ingeniozitatii stiintifice umane. Codul triplu inseamna ca  fiecare tripleta de baze ale ADN-ului se traduce printr-o instructiune specifica, pentru inceperea producerii unei proteine, pentru adaugarea unui anumit aminoacid sau pentru oprirea  procesului de producere a unei noi molecule. La nivel de descoperire, s-a crezut ca stiinta a spart codul ADN aproape in totalitate si ca era pregatita sa revolutioneze medicina si biochimia. Desi codul de baza a fost inteles, vasta lungime a codului, chiar si intr-un organism mic, a facut ca urmatoarea sarcina, aceea de cartografi ere a codului unei forme vii, sa fie descurajanta. Ulterior, doi oameni de stiinta, de la Johns Hopkins University Medical School, au descoperit instrumentul prin care aceasta cartografi ere devenea posibila. Doctorii Hamilton O. Smith si Daniel Nathans au efectuat cercetari notabile intr-o clasa de-enzime ale ADN-ului, numite endonucleaze de restrictie. Pe scurt, aceste enzime actionau ca niste clesti ADN care taiau, in anumite puncte, secventele de nucleotide, cu conditia prezentei unei anumite  succesiuni de baze ale ADN-ului. Astfel, determinarea intregului cod secvential al ADN-ului unui organism viu a devenit posibila prin clivarea, in mod sistematic, a ADN-ului in anumite locuri si apoi suprapunerea acestor secvente mai mici si mai usor de gestionat. Acest aspect al descoperirii stiintifice a ADN-ului a fost deosebit de semnificativ pentru mine, avand in vedere ca, atunci cand a fost acordat premiul Nobel pentru aceasta descoperire, eu eram student la medicina, la Johns Hopkins. Nu numai ca eram acolo, dar urmam cursul de microbiologie, predat la momentul acela de dr. Nathans. Parea o persoana extrem de linistita si manierata. Am fost surprins si1incantat sa aflu ca acest profesor modest tocmai castigase un Premiu Nobel pentru o descoperire monumentala in domeniul ADN-ului. Mai mult chiar, in ziua aceea, in loc sa examinez culturi de microbi intr-un vas Petri, am ajuns sa beau sampanie cu profesorul si cu colegii mei de clasa, sarbatorindu-i pe el si pe colegul sau, ca si progresul stiintific. Ma simteam ca atunci cand ni se dadea liber de la scoala din cauza caderi lor masive de zapada. Prin combinarea acestei descoperiri cu revelatiile unui om de stiinta din San Diego, pasionat de surfing, pe nume Kerry Mullis, s-a pregatit terenul pentru a aborda cea mai ambitioasa provocare din istoria cercetarii ADN-ului - aceea de a stabili secventele intregului cod al ADN-ului uman. Kerry Mullis a conceput o metoda, numita reactie de polimerizare in lant, pentru care a primit un Premiu Nobel. Fara a intra in detalii cu privire la modul de functionare, aceasta este o metoda ingenioasa, care permite multiplicarea secventelor specifice de ADN de pana la milioane de ori. Combinand aceste evolutii tehnice si altele ulterioare, in special in domeniul autornatizarii secventierii, a fost initiat Proiectul Genomului Uman. Cu spijin guvernamental, academic si din partea sectorului privat, aceasta sarcina monumentala a fost dusa la capat in urma cu cativa ani. Pentru prima data in istoria omenirii, am stiut exact reteta informatiilor ADN care produc o Fiinta Umana. Trei mi-, liarde de perechi de baza, transformate in litere, ar genera un manual de aproximativ 300.000 de pagini! Si iata ca aceasta  complexitate si aceste detalii incredibile au fost complet descifrate si decodificate.
In urma acestui extraordinar progres, s-a considerat ca stiinta medicala detinea cheia vindecarii multor boli si chiar pe . cea a invatarii codurilor pentru extinderea longevitatii noastre, la niveluri pe care nimeni nu le crezuse vreodata posibile. Din aceasta binecuvantare a aparut descoperirea uimitoare ca, pentru a alcatui un om, este nevoie de mai putine secvente de codificare, numite gene, decat se crezuse anterior. Se considerase pana atunci ca genomul uman, intregul cod al ADN-uluI; format din 23 de perechi de cromozomi, din codul genetic uman, cuprindea cel putin 100.000 de gene. Descoperirea faptului ca era nevoie de numai 30.000- 40.000 de gene pentru a codifica o persoana a fost surprinzatoare. Si mai uluitoare, daca nu socanta, a fost descoperirea faptului ca doar o mica parte a genomului uman are secvente de baza, care codifica, de fapt, genele. Erau ca niste distantiere pe o banda de inregistrare, care nu contin niciun fel de informatii intre secventele efective de codificare.

Nr. de pagini  : 316
Anul aparitiei : 2014