Descriere - Bucate, vinuri si obiceiuri romanesti - editie rascroita
Radu Anton Roman a fost inzestrat cu toate darurile creatorului baroc si ale consumatorului expert, el face parte din categoria acelora pentru care partea cea mai importanta a unei bucurii este comentariul. "A gati e a scrie. Nmici o senzatie nu e deplina, daca nu devine cuvant. Voluptatea de a povesti o mancare si de a construi, in jurul paharului, zglobii piruete lirice justifica si amplifica placerile casei. Neobisnuita este investitia de efort, de salahorie, la care consimte R.A.R. pentru a documenta jubilatia. Bucataria e biblioteca, arhiva, laborabor. Siestea e activitate de cercetare. Ponciful unitatii de grant a expresiei culinare autohtone in jurul sarmalelor si mititeilor, se spulbera pentru a face loc unei diversitati feerice. Adevarului canonic i se substituie, salutar, sarbatoarea adevarurilor multiple, culese in fiecare sat, pe fiecare vale, ograda cu ograda. Suntem in plin postmodernism – vor spune cativa universitari famelici. As! A se slabi! Suntem in plina traditie, in tot ce are ea mai exuberant, mai firesc si mai apetisant”, conform lui Gabriel Liiceanu.
Cartea noastra este o selectie (compilatie, sinteza, extragere, cum vreti sa-i spuneti) din carti si de pe coclaurii post-dacici, de mancaruri alese, fie pentru ca sunt strict romanesti sau foarte populare prin farfuriile noastre – dar si cu un nustiuce local, fie pentru ca sunt adevarate bizarerii regionale (unele de-a dreptul socante, ca florile de dovleac umplute), ori bucate ritualice, facand parte din spiritualitatea romaneasca (pasca). [...]
E vorba in primul rand de bucatarie veche taraneasca (pescareasca, ciobaneasca) si targoveata, dar si de bucataria romanizata (pe) foc; o cultura se intrevede, fie ca e nascuta in bordeiele sarace ale Baraganului, fie prin stanile Marginimii si Maramuresului, fie in casele de stuf ale Deltei Dunarii.
Bucataria traditionala romaneasca este denumirea pe care o poarta rezultatul sintetizarii, in timp, a gusturilor si obiceiurilor gastronomice specifice poporului roman. Ea este diversa, cuprinde nenumarate obiceiuri si traditii culinare, mancaruri specifice, impreuna cu obiceiuri provenite prin intersectarea culturii gastronomice cu traditii ale altor popoare, cu care poporul roman a intrat in contact de-a lungul istoriei. Bucataria romaneasca cuprinde atat bucate de zi cu zi cat si preparate speciale de sarbatoare. Poporul roman fiind crestin inca de la inceputurile formarii sale, Bucataria romaneasca cuprinde numeroase bucate de praznic randuite in functie de anotimpul si sarbatoarea pomenita. Bucatele romanesti sunt alcatuite atat din legume, cereale, uleiuri vegetale, lapte, produse lactate cat si din carne si subproduse din carne. Un loc aparte in Bucataria romaneasca il au dulciurile, placintele, dulceturile.
Prin intersectarea culturilor, bucataria romaneasca a fost influentata de bucataria balcanica, de cea germana, sarbeasca, italiana, turca, maghiara si rusa.
Prin formarea sa daco-romana, cultura gastronomica a poporului roman a mostenit numeroase obiceiuri culinare: de la romani vine placinta, cuvant care a pastrat sensul initial al termenului latin placenta, turcii au adus ciorba de perisoare, grecii musaca, de la bulgari exista o larga varietate de mancaruri cu legume, cum ar fi zacusca, iar snitelul vine de la austrieci.
Romanii, forfotind nelinistiti intre imperii si obsedati de saracie (desi cuviincios inzestrati de maica natura), s-au lasat atrasi in cele mai servile aventuri culinare. Frontiera constanta a unor civilizatii si continente incerte si mobile, mereu amenintati si mereu infometati(poate chiar din cauza vecinatatilor), daco-romano-migratorii au copiat(in pofida unei bucatarii aborigene spectaculoase cu maduva tracica), en gros si fara discernamant, sedusi de la prima intalnire, toate gatelile ce ne-au invadat prin milenii (de obicei gratie unor banale ocupatii sau mode temporare).
Asa se face ca, sub titlul emfatic si narcisist de "bucatarie romaneasca",gasesti – in carciumi mai ales, fie ele locande de soi sau bombe imposibile –mai toate mancarurile lumii, antice sau moderne, turcesti sau arabe,austriece, grecesti, franceze deseori, rusesti, evreiesti, poloneze ori chiar si altele, de si mai aiurea.Ce-s musacaua, ciorba, chifteaua, salata de "biof", ciolanul pe fasole,placinta (placenta in latina), supa, clatitele si altele atat de "neaose" bucate altceva decat depuneri, peste adanca albie neolitica, aluviuni, fie ale ocupatiei otomane, fie ale influentelor franceze, germane, fanaro-grecesti sau care or mai fi ele?!
Cu toate astea, cele mai multe din aceste lucrari n-au reusit nicicum(tara de salbatici si nebuni!) sa pastreze modelul. Mai mult, l-au "tradus",discret, pe romaneste, in asemenea masura, incat nu mai recunosti nici macar tema originara! Ca o haina primita in dar de la cineva prea gras sau prea slab, fustita de stamba importata a fost rascroita, modificata, transformata in servete de bucatarie sau guler de camasa, in bici, in sita de matase, in altceva!
Foarte putini mai stiu sa gateasca romaneste, iar si mai putini o fac. Se mananca pizza si hamburger, chebab ori sushi. De ce?...
Nr. de pagini : 260
Anul aparitiei : 2020
