Spaima, revolta, speranta, resemnarea si alte asemenea trairi sunt, in fapt, simptome ale incapacitatii spiritului uman de a asimila, in biografia sa care poarta vocatia vesniciei, realitatea nefireasca si absurda a mortii. Privita din aceasta perspectiva, istoria umanitatii este o insumare a tuturor incercarilor constiente sau inconstiente ale omului – despre care se spune ca este singura faptura ce poate cugeta la propria%u2010i moarte – de a intelege, de a da un rost, de a asuma o...
