Despre Oscar Wilde

Oscar Fingal O'Flahertie Wills Wilde (16 octombrie 1854–30 noiembrie 1900) a fost un prozator, poet si dramaturg de origine irlandeza.

Primele sale versuri au aparut in volumul Poems (1881), fiind urmate de povestirile cu semnificatii moralizatoare si critice din volumele Crima lordului Artur Savile (1891) si Printul fericit (1888), precum si de eseurile din Intentii (1891).

Romanul Portretul lui Dorian Gray (1891), cea mai importanta opera a sa, este ilustrarea principiilor sale ideologice si estetice, care deriva din doctrina "artei pentru arta" a lui Walter Pater. Lucrarea a fost publicata integral, in premiera, in numarul din iulie 1890 al revistei Lippincott's Monthly. Totusi, anumite pasaje, considerate de redactia publicatiei ca fiind indecente, au fost cenzurate. O versiune imbunatatita a textului, fara alte imixtiuni externe si sub forma de carte a aparut un an mai tarziu. Aceasta versiune a fost deschisa de un aforism, in care Oscar Wilde pleda pentru libertatea de exprimare si contra falsei pudori.

In creatia sa dramatica, reprezentata prin piesele Salomeea (1893), Evantaiul doamnei Windermere (1893), O femeie fara importanta (1894), Sotul ideal (1895) si altele, Wilde satirizeaza snobismul, frivolitatea si fatarnicia „inaltei societati" a timpului, lasand sa se intrevada, in subtext, preocuparile proprii pentru problemele spirituale majore ale omului.

Printre ultimele sale lucrari se numara poemul Balada inchisorii din Reading (1898) si eseul De profundis (1905).

Oscar Wilde s-a casatorit, in 1884, cu Constance Lloyd, alaturi de care a avut doi fii. In jurul aceluiasi an, a tinut o lunga serie de prelegeri de estetica in Statele Unite si Canada, Paris, Marea Britanie si Irlanda. In 1891, cand deja se bucura de un real succes in calitate de conferentiar, de poet si de scriitor, a cedat atractiilor unui tanar lord, pe nume Alfred Douglas. Condamnat, la varsta de 40 de ani, la munca fortata pentru „conduita indecenta si sodomie", nu si-a mai revenit niciodata. Dupa ispasirea pedepsei, s-a retras in Franta si, dupa doi ani petrecuti aici, la 30 noiembrie 1900, a murit, in singuratate si mizerie, la varsta de 46 de ani.