Heinrich Theodor Boll (1917-1985) este cel de-al doilea scriitor german, dupa Thomas Mann, distins cu Premiul Nobel pentru literatura (1972). Cu citiva ani inainte, in 1967, a primit Premiul Georg Buchner, cel mai important premiu literar al Germaniei. Membru al Grupului 47 si profund implicat in viata publica din Germania postbelica, Boll si-a asumat, alaturi de Gunter Grass, rolul de constiinta a generatiei sale.
Cartile lui, traduse in peste treizeci de limbi, sint incarcate de un umanism puternic si vorbesc despre vina tragica a poporului german, ranile inca nevindecate ale acestuia si necesitatea de a privi in fata un trecut intunecat si dureros. Nascut in Koln, intr‑o familie catolica, Heinrich Boll a refuzat sa se inroleze in Hitlerjugend, organizatia de tineret a celui de-al Treilea Reich.
A studiat la Universitatea din Koln, dar in timpul razboiului a fost inrolat si a participat la lupte pe teritoriile Frantei, Romaniei, Ungariei si Uniunii Sovietice. A fost ranit de patru ori, iar in aprilie 1945 a fost capturat de armata americana si trimis intr-un lagar de prizonieri. Dupa razboi incepe sa scrie proza si debuteaza in 1949 cu romanul Der Zug war punktlich (Trenul a sosit la timp).
Cartile sale se bucura de succes, dar au parte si de controverse, in principal datorita temelor abordate, intr-o Germanie care nu era deloc pregatita sa isi accepte vinovatia pentru ororile din al Doilea Razboi Mondial. La Editura Polirom i-au aparut pina in prezent Partida de biliard de la ora noua si jumatate (2008), Onoarea pierduta a Katharinei Blum (2009) si Fotografie de grup cu doamna (2010).
