„Compozitia lui Bartos nu este o constructie cerebrala, ci o metafora a realului, un concentrat cosmic, o apologie adusa ordinii si armoniei si o forma de triumf asupra
haosului si a entropiei. Iar de aici, de la identificarea statutului metafizic al compozitiei, si pina la lectura istoriei si a istoriei artei, a sistemelor de gindire,
a tipologiilor formale si stilistice, a victoriilor si a esecurilor efective sau simbolice nu este decit un pas, pe care Jeno Bartos il si face fara ezi...