Carti in categoria Critica literara

Cartea de fata prezinta jumatatea pedanta, disciplinata a celui care a scris, ca un program personal de evaziune, Visul lupului de stepa: 52 de texte, dedicate scriitorilor romani, formeaza aici un „an ideal” consacrat literaturii recente, compus din respect pentru munca altora, din admiratie si entuziasm, dar si din responsabilitatea critica a disocierilor lucide, transante, atunci cand cazurile o impun.

Quentin Tarantino: viata la extreme analizeaza modul in care este folosita violenta in filmele scrise, regizate si produse de Tarantino. Pornind de la observatia ca violenta extrema constituie miezul operei cunoscutului regizor, cartea demonstreaza ca aceasta este o unealta ce serveste scopului filmului. In fiecare dintre creatiile sale, Tarantino exploreaza limitele bunului-gust si reactia publicului, folosind violenta si socul pentru a aduce in centrul atentiei problematica responsabilitat...

Panorama Irinei Petras organizeaza, in ordinea alfabetica a numelui autorilor, comentarii si interpretari pe textele a peste 500 de scriitori romani contemporani acoperind ultima jumatate de secol din istoria literaturii romane. „Dictionarul” este precedat de un capitol introductiv intitulat Repere sau fragmente (aproape) polemice, in care autoarea incearca o descriere sintetica a epocii din perspectiva marilor teme de pagina intai ale ultimelor doua decenii. Volumul „Literat...

Implicarea totala a bibliografiei autorului are rezonanta unui bilant-marturie despre fragilitatea vinovata a propriilor iluzii si a propriilor certitudini fisurate. Tiranizat, dar si indragostit de propria subiectivitate, Octavian Paler aduce in scena procesul lasitatii noastre de toate zilele, acuzandu-se ca protagonist si victima totodata. Intelectualul care a ramas „in totalitara sala de asteptare” a Romaniei ultimilor patruzeci si cinci de ani nu se fereste sa-si recunoasca opti...

„Pentru prima data in viata ei, poetul din ea nu vedea cerul nins cu puzderie de stele, urmele rosii, vinetii si albastre lasate la orizont de asfintitul soarelui si nici nu simtea usoara racoare a noptii, semn ca toamna se apropia. Nu simtea vantul si nici nu vedea primele frunze cazand. Nimic nu mai ajungea pana la ea: nici macar roua nascuta din lacrimile ei de mult ce a plans iubirea. Ca un robot scotea apa si se spala, isi spala hainele murdare si se pregatea sa-si manance bucata de p...

„Adresandu-se sensibilitatii si imaginatiei cititorului prin epistole, sub forma dialogului, cartea este un act literar. Ca in Roma antica, perioada de glorie, cand M.T. Cicero a scris celebra sa opera - relativ la natura profund umana a legaturilor de prietenie, sunt convins ca nu departe de acesta gandim si noi, astazi, ca tot astfel va fi si in viitor, iar aceasta pentru ca spiritul omenesc este si va fi pururea dornic de cunoastere si de iubire dezinteresata, de a-si apropria o conduit...

„Fetele Padurii s-au infiripat intai acum doi ani. ?i, in cele din urma, s-a asezat o coperta de cartulie peste ele, insa un pic retezat, gatuit, fara abila maiestrie. N-au rabdat. Era oare semn ca sunt vii? Niciun semn, asta-i soarta personajelor dintotdeauna, oriunde. Numai ca unele se supun si nu prea. La inceput se prefac ca isi accepta destinul. Oricum, destule dintre ele s-au lasat la fund, aproape fara suspin. Erau poate obosite, ingreunate de cele ce li s-a dat spre purtat. Persona...

„Mi se inradacinase din ce in ce mai adanc gandul ca tot ceea ce se petrece in acest perimetru al odelor esuate, scrise de-a-ndoaselea de un mester de oglinzi aruncat in parnaie pentru sechestrarea luminii in memoria zapezii cersetorind sange de la toate taisurile lucind a blandete neinceputa, e un soi de ofensa la adresa timpului, de parca s-ar fi dorit desfiintarea acestei dimensiuni fundamentale ce pare a ne stapani ca pe niste robi neputinciosi a se elibera din chingile posesive ce le ...

„Stau la marginea mesei si lemnul imi musca mainile. Prin mine trece Dumnezeu. Daca ma incumet sa ridic capul, tata ma crede un pui de caine caruia nu i s-au deschis inca ochii; isi baga degetele in orbitele mele, cauta, cauta, Dumnezeu stie ce, vrea sa ma cunoasca, sa-mi stoarca din suflet duhul, sa vada daca-s al lui, daca Mama nu m-a facut cu vreun betiv, rasturnati ca sticlele in vreun sant, la marginea garii, printre scanduri si ulcele din veacul trecut. Tatei nu-i place cine sunt; ma...

„Elaborata de Perpessicius intre 1953 si 1963, apoi de continuatorii sai, intre 1976 si 1994, editia [Operelor lui Eminescu] este rodul a aproape o jumatate de secol de munca. ?i abia incheierea lucrarilor a fost in masura sa dea perspectiva de ansamblu asupra editarii integrale a lui Eminescu si sa puna in lumina nu putinele scaderi a ceea ce a facut atat Perpessicius, cat si noi. Intreaga editie trebuie regandita temeinic si apoi reluata. Cand si de cine n-as sti sa spun. ?tiu insa bin...

„Singuratatea o naucea. Unde sa se duca? Se gandi sa se intoarca la redactie, dar nu i se paru buna ideea; era prea multa lume acolo si nu mai suporta sa auda vorbindu?se despre moartea lui Stinghe. Oare ce l?o fi apucat pe bietul om de si?a luat viata in floarea varstei? Ce se intampla cu oamenii acestia care au ajuns foarte sus si, dintr?o data, se prabusesc la pamant? Unde s?a ajuns cu lacomia asta? Gandurile o coplesisera, teama ca se va intampla ceva rau ii dadea tarcoale. Ce-o sa se ...

„Este suficient ca trecutul lui imi apartine. Mai bine zis, imi apartine…«inceputul» lui! ?i-apoi, e o porcarie sa te joci cu destinele oamenilor! Viata merge inainte, – ca o apa in care gunoaiele plutesc la suprafata si se vad in toata splendoarea lor, iar lucrurile grele, nevazute, se rostogolesc pe fund, modificand albia.”

„Mana cereasca au fost pentru mine anii 2020 si 2021, cand am urmat sfatul interbelic dat de Mircea Eliade cum ca vacantele trebuie rezervate marilor lecturi sau recitiri de care, altminteri, nu-ti poti face vreme nicicand. Spre finalul lui 2020, doi buni prieteni, Oana Serafim si Mircea Mihaies, mi-au smuls promisiunea colaborarii lunare la site-ul Europei Libere si, respectiv, la revista Orizont, propuneri onorante, pentru care, odata cu sincera mea recunostinta, imi permit sa le dedi...

Memoria gazelei, sintagma care da atat titlul volumului cat si al primei sectiuni, inspirata autorului de vizionarea unui documentar TV, este o metafora ironica referitoare la unul dintre simptomele criticii contemporane romanesti si nu numai: amnezia ca mecanism psihologic de protectie, dar si ca sursa de vulnerabilitate (e vorba, desigur, de amnezia culturala). In continuarea mai vechiului studiu despre T.S. Eliot, pe care l-am mentionat, in care denunta fenomenul de „tabloidizare”...

Stephen Greenblatt cerceteaza figurile marilor tirani din piesele lui Shakespeare – Richard III, Macbeth, Lear, Coriolan – pentru a raspunde la o intrebare mereu actuala: cum e cu putinta ca o natiune sa incapa pe mana unui despot? Cartea de fata nu este numai excursul unui specialist de prima mana in opera shakespeariana, ci si, inainte de toate, o analiza stralucita a ideii de putere, dincolo de epoca in care ea se manifesta. Care sunt circumstantele sociale, dar si resorturile p...

Editie ingrijita si prefata de Cristina Cioaba 2023, ANUL MONICA LOVINESCU Ca si cum ar fi implinit un testament nescris al tatalui sau, Monica Lovinescu a creat in studiourile Europei Libere un adevarat cenaclu literar. Acolo se citeau scrieri care in Romania erau interzise, se organizau dezbateri cu autori romani si se comenta, cu pertinenta, o creatie literara nascuta in vremuri de represiune. Caci pe atunci, in tara, cenzura nu doar mutila productia scriitorului, ci si distorsiona ideolo...

Cu istetime si ochi critic, Olivia Laing analizeaza corpurile si toate limitarile de care s-au lovit, purtandu-ne intr-o calatorie a celor mai mari miscari de eliberare din secolul XX. Corpul este o sursa de placere si durere, emanand uneori vulnerabilitate, alteori putere fara limite. Corpuri bolnave, corpuri discriminate, corpuri prizoniere, corpuri sexuale, corpuri agresate, corpuri ca instrumente ale protestului: scopul comun al acestor lupte a fost dreptul de a nu fi oprimat. Trecand pri...

„A spune ca a fost dulce amarui sa-l citesc pe Francisc, cunoscandu-l si citind deja mare parte din opera lui, ar suna ca un cliseu. Insa chiar si asa, aceasta afirmatie nu este cu nimic mai putin adevarata. A il citi pe Francisc va fi intotdeauna un mod de a mi-l aminti. Pentru cei care l-au cunoscut, acest gand inseamna durere si alinare deopotriva. Insa oricine citeste acest volum va descoperi o abundenta de momente extraordinare surprinse de o proza geniala.”

„Sentimentul ca experienta in sine, profund marcanta, trebuie sa fie valorificata literar este greu de eludat. Ceea ce ni se infatiseaza este o formula destul de oarecare de a scrie poezie, cu mijloace minimaliste, indiferente fata de orice posibilitate de slefuire a expresiei. O anumita pudoare in a ataca subiectul frontal, o anumita grija de a nu livra lucrurile exact asa cum sunt ar fi ocrotit elementul de taina al poeziei.”

„Inainte de orice, insa, Ephphatha sau, Asasinul unui presedinte? este un roman politic. Unul dintre cele mai puternice aparute la noi in ultimele trei decenii. O carte despre conditia umana specifica a acestui inceput de mileniu, in care paradigma politica continua sa fie un reper esential al vietii cotidiene. Este un roman al confruntarii dintre individul uman si un sistem socio-politic impredictibil, opresiv si aberant, caruia cel dintai incearca sa ii explice si sa ii inteleaga sensul,...