Intr-o „istorie culturala”, ceea ce vrea sa insemne un continuum cultural, asa cum claseaza Mircea Eliade spatiul si timpul fiintei, adevarurile nu migreaza si nu se supun conjuncturilor. In realitatea desfasurata prin Creatie, prin marea Creatie, fie ca divinitatea s-a retras din ea, fie ca a ramas doar neimplicata in desfasurarea ei, engrame ale sacralitatii se mentin nealterate, prezente pretutindeni in concretul inconjurator.
Intre a le simti si a fi intru ele, pe de o parte, si...
