La inceputul anilor ’80, la Bucuresti se resimtea nevoia unui nou suflu in relatia cu China, mai ales in contextul in care evolutia acestui stat, marcata prin reforma si deschidere spre relatii stranse cu Occidentul, era in disonanta cu cea din Romania.
In aceste imprejurari desemnarea lui Angelo Miculescu, in pozitia de ambasador, a venit ca un gest firesc, desi pentru multi si probabil chiar pentru el, aceasta numire a fost o surpriza. Realitatea este ca, seful de atunci al statului, Ni...