In randurile jurnalului Evei Heyman curg lacrimile dragostei neinmugurite si plang dorintele neimplinite, zvacnesc sperante iute inabusite si dor pana la lesin aripile frante. Se zbate de la un capat la altul al jurnalului, striga, tipa pana la urlet dorinta de a mai trai. Da, Eva, care abia ajunsese la cea de a 13-a primavara a vietii sale, simte ca moartea o pandeste, ca se afla undeva pe aproape, chiar foarte aproape. Dar nu se lasa coplesita de frica de moarte, nu vrea sa se gandeasca la ea,...
