Descriere - Calatorie in Dacia, tara zeilor - Noi nu suntem urmasii romei volumul III

Marele Zeu, zeul suprem al celor vazute si nevazute, si-a indreptat privirea atotputernica spre Pamant si a decis ca este timpul sa creeze fiinte umane care sa se bucure de frumusetile si bogatiile terestre. Prin respiratia sa divina, el a creat, intai si; intai, sapte zei, Zeii Genezei. Conducatorul lor era Daksha, potrivit unei vechi legende din cultura vedica. Dupa ce a cercetat cu atentie intregul Pamant, Daksha a gasit, in sfarsit, cel mai frumos loc unde munti mandri, acoperiti de zapezi, saruta inaltul albastru al cerurilor si isi desfata privirea pe intinsul dealurilor blande, pe vaile si raurile argintii ce se unesc si formeaza un imens si limpede ochi de ape. Aici si numai aici Geneza putea sa inceapa. Daksha era exaltat si fericit: gasise raiul pe pamant, gasise cel mai potrivit loc pentru Alesii Lumii. Ca atare, si-a inceput munca de creatie. in timpul noptii, a populat Locul Sfant cu primii 10.000 de fii, fiii lui iubiti, "alesii lumii" (The chosen people), care vor ajunge sa stapaneasca lumea. In timpul zilei, cei sapte zei - zeii primordiali ai genezei - au continuat sa populeze Pamantul cu tot felul de animale, astfel ca diversitatea lor incepu sa coloreze pamantul si sa-i dea o viata trepidanta cum niciodata nu mai fusese.
Lucrarea zeiasca era aproape terminata. Ceea ce lipsea era miracolul prin care fiii lui urmau sa se inmulteasca si sa stapaneasca in pace pamantul.  Dupa o clipa de gandire, Daksha a gasit solutia perpetuarii infinite: a creat Femeia. Apoi, in timp, el va descoperi si Secretul Uitat. Acum, alesii lui Daksha erau alesii lumii si el i-a numit Daci. Daksha va ramane cunoscut in mitologia vedica (cea mai veche mitologie din lume) ca zeu al genezei si al perpetuarii infinite. Fiii lui iubiti, Dacii, vor stapani Pamantul.

Numai 14 la suta din teritoriul Daciei a fost cucerit, pe mai mult de 86 la suta din teritoriul ei necalcind picior de roman, si pentru o perioad` istorica foarte scurta, de numai 165 de ani. Insa, paradoxal, potrivit "istoricilor nostri", ei dacii, chiar si neocupati de romani, au fugit repede sa invete limba latina de la niste legionari care abia o bijbiiau ei insisi.  Ei dacii liberi au venit in fuga mare, de prin munti, vaI si cimpii, paduri si mlastini, dealuri si ponoare, unii tocmai de dincolo de Prut si Nistru iar altii chiar de pe Don, au venit asa de placere, de la mari distante, sa invete limba latina si sa-o uite pe a lor.  Asa ne invata ei, "istoricii nostri", adaug eu. Cu ochi veseli, zimbitori, rizind fara jena, Andrei isI continua prelegerea. Salba de fortificatii de la Costesti, Blidaru si Piatra Rosie, menita sa apere "Cetatea Lumii", cetatea de scaun a regilor daci de la Sarmi-Seget-Usa (Gradistea Muncelului), ale carei ruine ne intimpina peste timp la fel de impunatoare, reprezinta marturii de pret ale infloritoarei civilizatii dacice.  Dealul "Cetatuia", cu cetatea de pe culmea sa, formeaza un minunat punct de paza, cu vedere la mare departare, plasat la intrarea in masivul muntos, acolo unde valea Apei Gradistea se ingusteaza deodata. Sistemul de aparare al cetatii se bazeaza pe succesiunea a trei tipuri de fortificatie: valuri de pamint, un zid de piatra gros de 3 m, flancat de trei bastioane si o dubla palisada ce inconjoara partea de sud a inaltimii. Platoul cel mai inalt este ocupat de doua turnuri-locuinta, construite din blocuri de piatra si caramizi, la care se ajungea urcind pe o scara monumentala. Tot aici se gasesc urmele baracilor soldatilor daci din garnizoana si un turn de observatie. Pe terase au fost identificate lacasuri de cult (sanctuare), cisterne de apa etc. Asa cum despre Valea Regilor din Egipt nu se stia prea mult pina cind au inceput sapaturile arheologice, tot asa de putin se stie astazi despre istoria acestui popor minunat. Mai incolo vedem si o a doua cetate - cea mai mare cetate dacica de aparare. Pe virful acela, acolo, se afla Cetatea Blidaru, spune acelasi Andrei. Acolo ai facut tu niste niste poze color, foarte frumose, pe care le-ai publicat in "Fierul, Timpul, Dacii"?, il intreb pe Andrei.  Da, o poza cu niste ziduri si bastioane colosale. Mai sus e un castru, iar mai jos, o casa de aparare, tot cu niste ziduri de 4-5 metri. Trebuie sa vedeti ce e jos! E ceva fantastic acolo pe virful acela. Iar la el se ajunge pe niste terasari, unele dupa altele, pe care trebuie sa urci din greu. Situata pe culmea Blidarului (703m), fortificatia cuprinde doua incinte unite intre ele, avind impreuna sase turnuri de protectie. Prima cetate, ce ocupa platoul superior al dealului, are o forma trapezoidala, fiind prevazuta cu patru turnuri exterioare, plasate pe colturi. Intrarea se facea prin turnul I si era astfel conceputa incit sa impiedice desfasurarea fortelor inamicului.  La vest de prima cetate a fost conceputa cea de-a doua, avind forma pentagonala. Aici atrage atentia sistemul platformelor de lupta, cu cazemate, de pe laturile de nord si de vest. Aprovizionarea cu apa a cetatii era asigurata de o cisterna patrulatera, situata in partea de nord-vest, in afara zidurilor de aparare.
Pe aceeasi latura, pe o terasa mai joasa, numita "Poiana Pertii", se afla un turn de paza ce asigura supravegherea accesului spre cetate. Si cind te gindesti ca toate acestea au fost construite de niste tarani daci, nerabdatori sa-i intilneasca pe romanii cuceritori si sa le invete limba…

Autor: Napoleon Savescu

Nr. de pagini : 120
Anul aparitiei : 2014