Lucrarile Conferintei internationale din 3-5 februarie 2020, dedicata Centenarului Institutului de Istorie "George Baritiu” din Cluj-Napoca

Editori: Susana Andea, Iosif Marin Balog, Adelina Chisu, Ela Cosma, Adrian Crivii, Attila Varga
Cuvinte insotitoare de Ioan Bolovan si Alexandru Zub

ALEXANDRU ZUB:

Contextul in care se desfasoara tranzitia spre un alt tip de societate reclama atentie in raport cu orice element de natura a-i scurta durata si a-i diminua convulsiile. Apelul la istorie, ca si pe timpul lui Kogalniceanu, devine mai mult decat legitim. Daca am facut, aici, un mic excurs in trecut este fiindca de la un istoric se asteapta de obicei o perspectiva diacronica, dar si tinand seama de faptul ca problemele noastre de azi nu sunt tocmai straine de cele cu care s-au confruntat generatiile ce au construit Romania moderna. Din secolul al XIX-lea ne vin indemnuri la solidaritate nationala, ca si exemple de propensiune democratica ce comporta un interes indiscutabil pentru actualitate. In acelasi timp, datele evocate mai sus atesta nevoia stringenta de a reface corpurile profesionale, ca sursa de modele formative si echilibru social. Mai e nevoie inca de acelasi entuziasm ce i-a facut altadata pe cei mai buni sa-si sacrifice interesele de moment in favoarea unora mai inalte, care privesc natiunea intreaga. Vechea disputa dintre individualismul cultivat de miscarea liberala si colectivismul acaparant din secolul XX s-ar putea solutiona, cred, in sensul preconizat inca de la Parvan: "culturalizarea maselor si socializarea personalitatilor”. Proces anevoios, paradoxal, "utopic”, insa indispensabil in epoca noastra, careia trebuie sa-i dorim o propensiune mai vie spre societatea deschisa.
Daca e adevarat ca istoria poate fi citita inainte si inapoi (A.N. Whitehead), ne putem intreba cum sa abordam mai cu folos propria noastra istorie. Desigur, retrospectiv, cu intentia de a recupera cat mai deplin valorile tezaurizate in timp, dar si prospectiv, pentru a ramane cat mai aproape de nazuintele oamenilor. Durata intreaga se cuvine pusa in valoare, pe cat posibil, ceea ce inseamna ca am putea integra astfel mai bine experientele pe care le-am parcurs. Numai in aceasta perspectiva, sugerata odinioara si de Iorga, istoria capata sens, coerenta, finalitate. Mai poate deveni ea o sursa de entuziasm, asa cum propunea Goethe? Istoria ar trebui, in tot cazul, sa ne ajute la reinnoirea sperantelor. ?i n-o poate face decat punandu-ne in situatia de a regandi si asuma critic trecutul. Caci impacarea cu lumea presupune mai intai impacarea cu noi insine, prin intelegere si compasiune. "Poti oare iubi pe cineva, cand te urasti pe tine insuti? Poti oare trai in buna intelegere cu altii, cand nu esti de acord cu inima ta? Poti fi placut in societate, cand esti plictisit de propria ta existenta?”. Indoielile lui Erasmus ne vin, stimulatoare, din alt secol, ca un indemn la cura te ipsum, asa cum stiau deja sa se poarte inteleptii din vechime. Putina mila de sine ("la charite bien ordonnee ...”) nu strica, atunci cand e bine cumpanita de exercitiul autocritic, dupa cum nici o mai larga comprehensiune fata de alteritate. Intre a socoti ca istoria poate da raspunsuri la orice intrebare si a-i nega orice functie practica exista o cale mediana, la care s-ar cuveni sa reflectam cu toata seriozitatea, dat fiind ca integrarea la care aspiram nu e doar o integrare in spatiu, ci si una in timp.

* * *

IOAN BOLOVAN:

Aniversam acum trecerea unui veac de la intemeierea, la inceputul lunii februarie a anului 1920, a Institutului de Istorie Nationala care astazi se numeste Institutul de Istorie "George Baritiu” si apartine Academiei Romane, filiala din Cluj-Napoca. Piatra de temelie a Institutului de Istorie Nationala din Cluj a fost pusa la 1 februarie 1920, prin decizie regala, cu prilejul inaugurarii oficiale a universitatii clujene pe langa care urma a-si desfasura activitatea. Prima intrebare care s-ar pune firesc este aceea: de unde a aparut acest institut? Cum a fost posibila conceperea si apoi conturarea practica, in niste imprejurari deosebit de grele, in putin timp, a unui institut de istorie nationala la Cluj? Raspunsurile la aceste intrebari pot fi detaliate fie printr-un text comprehensiv, redactat intr-o maniera academica, sau mai simplu pot fi sintetizate in cateva fraze. In esenta, istoria primului secol de existenta a institutului este o poveste, una frumoasa, de succes, care nu este cu zane, zmei, monstri, printese adormite, broaste etc. Este o poveste cu cladiri, oameni si opere monumentale. Povestea noastra este astfel o bucatica de viata, de existenta adevarata, caci, precum miturile si povestile care au supravietuit peste timp, tot asa si Institutul de Istorie "George Baritiu” a traversat un razboi mondial cu toate avatarurile unui refugiu de 5 ani, a supravietuit regimurilor autoritare si dictatoriale, dar si regimurilor democratice autentice sau celor care au mimat doar democratia.
Povestea noastra despre institut a stat si sta in continuare sub semnul cifrei 3, a unei providente care a ocrotit institutia si deopotriva oamenii. Din punct de vedere al genezei, dar si al apartenentei institutionale, existenta Institutului de Istorie "George Baritiu” a fost marcata de ASTRA, de Universitatea Daciei Superioare (cu toate denumirile ei oficiale, pana la cea actuala de Babes-Bolyai) si de Academia Romana. Astfel, originea Institutului de Istorie "George Baritiu” dateaza din anul 1862 cand, la a doua adunare generala a ASTREI de la Brasov, s-a infiintat sectia istorica a institutiei sibiene care a contribuit plenar, pana la Marea Unire, la pastrarea identitatii romanilor transilvaneni. In cadrul ASTREI a fost editata cativa ani mai tarziu revista "Transilvania”, care a gazduit de-a lungul timpului numeroase izvoare documentare si studii istorice. Aceasta publicatie care a continuat sa apara si dupa Marea Unire a inspirat in primul deceniu interbelic si publicatia periodica a institutului ("Anuarul Institutului de Istorie Nationala”). In cadrul ASTREI au fost lansate initiative istoriografice de mare importanta pentru natiunea romana. Aici si-a conceput si materializat cea mai mare parte a operei sale istorice carturarul George Baritiu. Academia Romana, infiintata in anul 1866 si avand ca model de organizare si ASTRA, a avut printre primii sai membri istorici si filologi romani transilvaneni. Prin urmare, mai toate eforturile si implinirile istoricilor romani transilvaneni de pana la 1918 s-au facut in cadrul ASTREI si al Academiei Romane. Intre 1920 si 2020, Institutul de Istorie "George Baritiu” a apartinut circa 48 de ani Universitatii si 52 de ani Academiei Romane, institutii care i-au oferit, consecutiv si in anumite momente simultan, cadrul adecvat pentru institutionalizarea cercetarii istorice romanesti din aceasta parte a Romaniei. Indiferent ca perceptiile membrilor Institutului de Istorie "George Baritiu” au fost contradictorii si au variat in acest secol intre sentimente de satisfactie ori de deceptie fata de una sau alta dintre cele doua institutii care i-au oferit institutului gazduire, mult mai importanta ramane ca fapt istoric continuitatea noastra institutionala si pastrarea unei identitati inconfundabile. Misiunea Institutului de Istorie Nationala in societatea romaneasca de dupa Marea Unire a fost aceea de a intreprinde o cercetare stiintifica obiectiva asupra trecutului romanilor transilvaneni, pentru realizarea careia era necesara mai intai publicarea colectiilor istorice, apreciate ca fundamentale in atingerea obiectivelor propuse, apoi alcatuirea unei biblioteci de specialitate, intocmirea unei bibliografii istorice romanesti, editarea unui Anuar al Institutului, precum si a altor publicatii prin care sa fie aduse contributii originale si marturii la progresul istoriografiei nationale, cu precadere a celei privitoare la romanii din fosta Ungarie, dat fiind faptul ca pana atunci istoria provinciei a fost vazuta intr-un mod unilateral si injust, fie ca a fost vorba despre perspectiva nobiliar-aristocratica a istoriografiei maghiare, fie dinspre istoriografia saseasca care a masurat totul strict prin prisma vietii urbane. Aceasta misiune a ramas un far calauzitor pe tot parcursul primului secol de existenta.
O alta triada care a marcat istoria Institutului de Istorie "George Baritiu” este reprezentata de cladiri, oameni si opere perene. In secolul scurs de la intemeiere, Institutul a beneficiat de mai multe sedii, unele improprii pentru activitatea sa, altele, in schimb, foarte generoase si invidiate. De la prima camera primita in cladirea centrala a Universitatii Babes-Bolyai, la sediul de pe str. Napoca nr. 11 unde a functionat cel mai mult, la locatiile din Sibiu din timpul refugiului, la actualul sediu de pe str. Mihail Kogalniceanu nr. 12-14, toate aceste cladiri i-au adapostit mai mult sau mai putin primitor pe membrii trecuti si prezenti ai institutului. Bucurii si necazuri, drame si impliniri, agonie si extaz, toate au fost starile retinute de zidurile cladirilor care au purtat sau inca poarta sigla Institutului de Istorie "George Baritiu”.
Oamenii institutului (cam 250 in acest veac) au muncit cu onestitate si competenta, au luptat pentru ca idealurile lor sa prinda contur, au suferit, au facut compromisuri, s-au eliberat de umori si au renuntat la orgolii etc., toate insa pentru ca Institutul de Istorie Nationala sau Institutul de Istorie "George Baritiu” sa poata sa-si continue aventura in slujba stiintei istorice si a natiunii. In primul rand, directorii Ioan Lupas, Alexandru Lapedatu, Ioan Moga, Constantin Daicoviciu, ?tefan Pascu, Aurel Radutiu, Camil Muresanu, Nicolae Edroiu au fost personalitati exemplare care au stiut sa fie nu doar savanti recunoscuti pe plan national si international, ci si lideri care au coagulat oameni, proiecte si au asigurat supravietuirea institutiei in imprejurari nu intotdeauna faste. Unii dintre ei au avut si si-au exprimat plenar convingeri politice care, fie i-au ajutat sa protejeze institutul si pe oamenii acestuia, fie i-au expus ulterior si au avut de suferit rigorile temnitelor comuniste ori ingratitudinea contemporanilor. In al doilea rand, cei circa 250 de cercetatori care i-au trecut pragul in ultima suta de ani, romani, maghiari, germani, evrei etc., au format o adevarata familie, de cele mai multe ori unita si solidara, alteori macinata de tensiuni si orgolii alimentate de regula si de un cadru social-politic neadecvat. Acestea din urma sunt din fericire prea putine in istoria institutului si cu siguranta au fost estompate de momentele luminoase de care ne amintim cu bucurie si reverenta.
In sediile descrise, oamenii institutului au creat, individual si colectiv, opere nepieritoare, lucrari fundamentale pentru istoriografia romaneasca si nu numai. Zecile de volume de documente medievale, de izvoare ale celei mai mari rascoale taranesti de pe teritoriul Romaniei, zecile de opuri continand documente referitoare la revolutia de la 1848 din Transilvania, la miscarea nationala a romanilor ori la corespondenta lui George Baritiu, numeroasele volume de Bibliografia istorica a Romaniei, editarea Conscriptiei fiscale a Transilvaniei, a numeroase dictionare enciclopedice ori lexicoane, a altor instrumente de lucru, precum si sutele de monografii si sinteze privind istoria Romaniei ori istoria universala demonstreaza irefutabil ca Institutul de Istorie "George Baritiu” a fost, este si speram sa ramana o entitate de elita in campul istoriografiei din Romania. Dictionarul membrilor institutului, o lucrare cu caracter enciclopedic aflata in faza avansata de redactare va releva contemporanilor aceasta productie istoriografica de mare profunzime.
Concluzia acestui veac, nu de singuratate ci de plinatate, este ca ?tim de unde venim (avem o origine nobila, descinzand din ASTRA, un trecut incarcat de realizari, o memorie ordonata), stim unde suntem (avem o identitate – Institutul de Istorie "George Baritiu” –, o marca recunoscuta intern si international) si credem ca stim incotro ne indreptam (avem planuri marete, dar si realiste, simtim si mai ales visam viitorul).

* * *

NOTA EDITORILOR

Prezentul volum reuneste lucrarile conferintei internationale, Istoria si scrisul istoric azi: Optiuni metodologice. Paradigme. Agenda, organizata la Cluj-Napoca pe data de 3-5 februarie 2020, cu ocazia Centenarului Institutului de Istorie "George Baritiu” al Academiei Romane. A fost un eveniment de referinta pentru institutia noastra care a reusit sa polarizeze specialisti de pe plan national si international, dar si personalitati din diverse medii unde, la fel ca si la noi, performanta si excelenta sunt repere fundamentale de brand care ne reprezinta urbi et orbi.
100 de ani de traditie si continuitate in cercetarea istorica de prim rang este o mare onoare, dar, in acelasi timp, si o uriasa responsabilitate. Institutia noastra, acum un secol, a fost pusa pe temelii solide de catre istorici de renume, care sunt si azi modele de referinta, in consecinta, am gandit aceasta intalnire de mare anvergura, tinand cont de valorile si principiile pe care parintii fondatori Alexandru Lapedatu, Ioan Lupas si alti colegi ai lor de generatie le-au imprimat, cu succes, acestei institutii.
Inca de la inceput, ea a servit cu loialitate Istoria Transilvaniei si a romanilor in general, dovedind faptul ca dispune mereu de resurse, dar mai ales de potential uman de exceptie, tot timpul pregatit sa puna in valoare trecutul acestui neam a carui voce s-a auzit constant de-a lungul timpului pe scena istoriei continentale si chiar dincolo de ea.
Am invitat, asadar, la conferinta de Centenar a Institutului de Istorie din Cluj nume consacrate care, la fel ca si inaintasii nostri, au avut ceva de spus prin munca si vocatia lor deopotriva. Acum 100 de ani, membrii fondatori ai acestei institutii, sub patronajul Casei Regale a Romaniei, au hotarat sa-si uneasca fortele pentru ca Istoria Romanilor din aceasta provincie sa iasa mai mult la lumina, recuperand acele parti din trecut cu care noi, ca popor, ne mandrim, insa, din pacate, au fost prea putin puse in valoare, prea putin cunoscute, astfel incat ele sa poata fi transmise, cu bucurie si demnitate, generatiilor urmatoare.
Marea diversitate, care caracterizeaza conferinta de Centenar a institutului clujean, tocmai aceasta si-a propus atunci cand a decis sa invite nume de referinta din cercetarea istorica, dar si din cadrul disciplinelor sale conexe: sa familiarizeze publicul cu rezultatele noilor investigatii din acest domeniu ce fac istoria romanilor mai interesanta, mai captivanta si mai deschisa spre interdisciplinaritate, dupa modelul altor mari istorii de pe plan european.
Conferinta cu titlul mentionat a fost organizata pe 16 sectiuni diferite, unde s-au prezentat nu mai putin de 110 comunicari care au generat discutii si dezbateri constructive cu ecouri care se simt pana in ziua de azi. Toti cei care iubesc aceasta disciplina au putut participa la oricare dintre dezbaterile anuntate in comunitate, cu mult timp inainte de inaugurarea sesiunilor de lucru, astfel ca oferta a fost si ea una pe masura: Scriere si Istorie. Transilvania intre voievodat si principat; Integritate si malonestitate in perioada medievala si premoderna; Editarea documentelor. Istorie, metoda, practica; Istoria bisericii: teorie si metodologie; Istoriografia si scrisul istoric: paradigme vechi si noi; Romania si sistemul de relatii internationale in secolul XX; Regimurile comuniste in contextul Razboiului Rece; Minoritatile nationale din Romania secolului XX; Primul Razboi Mondial si Romania dupa Marea Unire; Masoneria in Transilvania: personalitati, idei si proiecte cu impact in comunitate; Arhitectura, Urbanism si Patrimoniu.
Toate comunicarile au fost incluse aici in ordinea prezentarii lor in cadrul conferintei, iar tematica variata nu face decat sa scoata in evidenta noul curs in sfera cercetarii derulata in institutia noastra: pe langa proiectele traditionale, mostenite de la inaintasi, am considerat oportun sa punem mare accent si pe cercetarea interdisciplinara care, azi, intr-o lume care se globalizeaza intr-un ritm alert, nu mai este un moft, ci o necesitate, un imperativ fundamental la care se raporteaza cu seriozitate toate centrele din sfera cercetarii de elita de pe plan mondial.
In consecinta, conferinta de Centenar a Institutului nostru a primit, cu interes, propuneri de teme din cele mai complexe care, pana acum, n-au mai fost prezente nici macar la Zilele Academice Clujene. Am avut, asadar, vorbitori care ne-au delectat cu teme ce sunt actuale si, totodata, de mare perspectiva: Arhitectura, Urbanism, Societati Secrete, Economie, Eugenie, Biopolitica, Nationalism, Minoritati, Relatii Internationale etc. In acest veritabil "labirint al diversitatii” am putut descoperi metodologii si abordari originale, noi surse documentare, idei si conexiuni din cele mai ingenioase, pe temelia carora se pot inaugura, oricand, santiere noi de cautare istorica ce au potentialul unor rezultate remarcabile pentru istoria romanilor de pretutindeni.
Dar dincolo de aceasta bogatie informationala, conferinta de Centenar a Institutului de Istorie "George Baritiu” al Academiei Romane a mai scos in evidenta un fapt deosebit de important: pret de cateva zile, specialisti din diverse parti ale continentului au discutat constructiv la aceeasi masa, au facut schimb de opinii si de informatii ceea ce dovedeste, inca o data, ca istoria, daca este folosita inteligent si cu maturitate, chiar are capacitatea sa-i apropie pe oameni, depasind, astfel, cu succes bariere etnice, politice si confesionale artificiale.
Mai mult, ea are si potentialul de a deschide ferestre largi catre alte discipline, aratand ca puntile de legatura spre acestea sunt cu adevarat trainice atunci cand arhitectii lor se dovedesc a fi istoricii care pretuiesc toleranta, deschiderea, flexibilitatea in gandire, dar mai presus de toate, dorinta sincera de a invata de la celalalt aflat in apropiere sau, poate, la mare departare.
Acesta a fost spiritul celor care, acum 100 de ani, au pus fundamentele unei institutii de prestigiu pe care noi avem datoria sa construim in continuare, dar de asa maniera incat sa avem ce da mai departe si altora care vor intentiona sa vina mai aproape de noi pentru a ne cunoaste mai bine.
Prin aceste comunicari, un pas semnificativ in acest sens a fost deja facut inainte. Nadajduim ca cei care le vor parcurge si vor medita pe marginea lor vor gasi, in final, tot ceea ce cauta, astfel incat, ori de cate ori vor dori sa revina in mijlocul nostru, sa gaseasca aici specialistii si prietenii de care au nevoie atunci cand decid sa porneasca pe un nou drum al vocatiei lor profesionale.

* * *

CUPRINS

Nota editorilor

IOAN BOLOVAN, Scriem despre trecut, traim in prezent, simtim viitorul: 100 de ani de excelenta in cercetarea istorica in slujba natiunii

ALEXANDRU ZUB, Discursul istoric: a regandi si asuma critic trecutul

SCRIERE ?I ISTORIE. TRANSILVANIA INTRE VOIEVODAT ?I PRINCIPAT

PAUL NIEDERMAIER, Mutarea prisacilor medievale ca element esential al evolutiei istorice

SUSANA ANDEA, Transilvania medievala. Forme de valorizare ale actelor scrise

ADINEL C. DINCA, Providi, honesti et laboriosi viri: epitropii in Transilvania medievala

MIHAI FLORIN HASAN, Patrocinium in bazinul transilvanean in secolele XI-XIII. Cateva date despre patronii celesti ai lacasurilor de cult din secolele XI-XIII

CRISTINA FENE?AN, S-a convertit la Islam Captivus Septemcastrensis alias Georgius de Hungaria?

ANDREEA MARZA, Umanistul Johannes Henckel (1480/1481-1539). Secvente istoriografice

MARIA LUPESCU MAKO, "Pro memoria perpetua”. Strategii de comemorare in Transilvania la finele Evului Mediu

LIVIU CIMPEANU, Scrisori de victorie privind succesele antiotomane ale lui Iancu de Hunedoara: trend diplomatic si propaganda de cruciada

LEVENTE NAGY, Intr-o lume relativa... Cateva consideratii despre interpretarea unor surse referitoare la domnia lui Mihai Viteazul in Ardeal

INTEGRITATE ?I MALONESTITATE IN PERIOADA MEDIEVALA ?I PREMODERNA

LASZLO PAKO, Abuz, venalitate, crima si vanatoare de vrajitoare. Un procurator si rolul sau in reconfigurarea sistemului judecatoresc al Clujului premodern

GABRIEL-VIRGIL RUSU, Inquisitio generalis et malefactores. Lupta structurilor de ordine publica din Transilvania cu criminalitatea in secolul al XVII-lea

MICHA? WASIUCIONEK, Beyond Moral Decline: Ottoman Officials, Moldavian-Wallachian Boyars and Patronage in the 17^th Century

MIHAI OLARU, Abuzul de putere in administratia ?arii Romanesti: un caz de la sfarsitul secolului al XVII-lea

VLAD MISCHEVCA, Semnarea Tratatului de Pace ruso-turc de la 16/28 mai 1812: geopolitica & trafic de influenta

EDITAREA DOCUMENTELOR. ISTORIE, METODA, PRACTICA

ANAHI ALVAREZ AGUADO, Retos y soluciones en la edicion digital de cartularios medievales

ELA COSMA, Izvoare si izvoade de drept cutumiar romanesc

SIMONA BALA, De la metoda de observare directa la documentul istoric si etnografic

GINEL LAZAR, Editarea manuscriselor si documentelor medievale din colectia de specialitate a Muzeului National de Istorie a Romaniei

IOANA FEODOROV, Metodologia editarii si traducerii scrierilor arabe crestine privitoare la istoria romanilor

HANSOTTO DROTLOFF, Redescoperirea si recuperarea partiala a colectiei de manuscrise ("Collectaneae”) a lui Michael Friedrich Conrad von Heydendorff din Medias

LORAND MADLY, Documentele germane din a doua jumatate a secolului al XIX-lea: prelucrare clasica sau schimbare de paradigma?

LILIA ZABOLOTNAIA, Discoveries of New Documents and their Interpretation. On the Example of an Unknown Letter from Grand Duke Pyotr Fedorovich Romanov to Antioch Cantemir

ADRIAN ONOFREIU, CLAUDIA SEPTIMIA SABAU, Editarea documentelor privind istoria locala intre deziderat si realitate. Studiu de caz: granita nasaudeana

DANIELA DETE?AN, "Pasind pe calea despartaniei”. Despre pribegie, adulter, "sila si ura reciproca” in protopopiatul ortodox Saliste (1860-1890)

GHEORGHE CLIVETI, Problema originilor si responsabilitatilor Primului Razboi Mondial si editarea "lamuritoarelor” colectii de documente diplomatice

MIRCEA MARAN, Cum sa salvam tezaurul documentar al romanilor din Banatul sarbesc?

ANTONIO V. FAUR, Un deziderat istoriografic: depistarea si publicarea documentelor referitoare la actiunile de salvare a evreilor din Transilvania de Nord (1944)

RALUCA TOMI, Istorie si propaganda – Colectia de Documente privind Istoria Romaniei a Institutului de Istorie si Filozofie (1948-1953)

ANGELA RUS, O categorie noua de izvor istoric: sursa digitizata. Studiu de caz: site-ul Autoritatii Electorale Permanente

ISTORIA BISERICII: TEORIE ?I METODOLOGIE

CATALIN RUSU, Cardinalul Hostiensis si viziunea juridica medievala a Sfantului Scaun

RAUL-ALEXANDRU TODIKA, Ordinul monahilor-cavaleri Ospitalieri si Crux Cismarina intre defensio si dilatatio Christianitatis in secolele XII-XIII

FLORIAN DUMITRU SOPORAN, De la Limes Romanus la Finis Christianitatis: perceptii asupra frontierei si implicatii identitare in Europa Central-Orientala: secolele XIII-XIV

IOAN-VASILE LEB, Tematica tezelor de doctorat in Teologie la disciplina Istoria Bisericeasca Universala in ultimii 30 de ani

FLORIN DOBREI, Crampeie din istoria bisericeasca a unui stravechi sat romanesc: Lesnic (jud. Hunedoara)

IOAN TOMOLE, Rameti – de-a lungul timpului

DANIELA CURELEA, Consideratii privind evolutia Protopopiatului greco-catolic de Alba Iulia in vremea pastoririi lui Simion Micu, protopop de Alba intre anii 1886 si 1918

POLICARP CHI?ULESCU, Episcop in Romania Mare. Aspecte din activitatea episcopului Tit Simedrea al Hotinului (1935-1940)

ISTORIOGRAFIA ?I SCRISUL ISTORIC: PARADIGME VECHI ?I NOI

COSTIN FENE?AN, "Temeswarer Nachrichten” (1771) – primul ziar din Europa de Sud-Est

SORIN ?IPO?, Calatorii straini in spatiul romanesc si simbolistica frontierei (1710-1810). Metodologia cercetarii

NADIA CRISTEA, Istoriografia de sorginte locala despre Basarabia ruseasca (sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul de secol XX)

SIMION RETEGAN, Din culisele unei Diete a Transilvaniei: Sibiu, 1863-1864

ION VALER XENOFONTOV, Istoria Universitatii de Stat de Medicina si Farmacie "Nicolae Testemitanu” din Republica Moldova scrisa de neistorici

GABRIEL MOISA, Paradigme istoriografice vechi si noi. Consideratii privind raportarea istoriografiei ungare la spatiul bihorean in preajma Centenarului Marii Uniri

ROMANIA ?I SISTEMUL DE RELA?II INTERNA?IONALE IN SECOLUL XX

RADU ALBU-COMANESCU, Rolul initiativelor diplomatice private din Romania anilor 20-40. Triplex Bibescu – Brancoveanu – ?tirbey

BOGDAN-ALEXANDRU SCHIPOR, Ianuarie 1934 – un proiect anglo-italian de reforma a Ligii Natiunilor in rapoarte diplomatice romanesti

VERONICA TURCU?, Legatia Romaniei pe langa Sfantul Scaun la crepuscul (1944-1948)

NICOLAE PAUN, Relatiile Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER) – Comunitatea Economica Europeana (CEE) in anii 70: incotro Romania?

TUDOR SALAN?IU, Drive Paths in the Evolution of the Security State from Eastern Europe

REGIMURILE COMUNISTE IN CONTEXTUL RAZBOIULUI RECE

MARIUS UGLEA, Detinutii politici de la coloniile de munca din Baia Sprie, Cavnic si Nistru (1950-1955) – Analiza statistica

VALENTIN MAIER, Aspecte privind pregatirea specialistilor pentru "industrializarea informatiei” in Romania (1948-1989)

MINORITA?ILE NA?IONALE DIN ROMANIA IN SECOLUL XX: BILAN? ISTORIOGRAFIC ?I NOI DIREC?II DE CERCETARE

LAVINIA DUMITRA?CU, Din majoritari si stapani la minoritari, supusi loiali ai statului roman: turcii si tatarii dobrogeni 1878-1913

CONSTANTIN BAJENARU, Un statut-model de asociere a rromilor din judetul interbelic Fagaras

VASILE CIOBANU, Miscarea nemultumitilor (Unzufriedenenbewegung) – devenita Partidul Liga Sasilor (Sachsenbund) – din anii 1925-1930

BOGDAN NEAGOTA, ILEANA BENGA, Rudarii – marci etnice si culturale

PRIMUL RAZBOI MONDIAL ?I ROMANIA DUPA MAREA UNIRE

MIHAI GEORGI?A, Inceputurile administratiei romanesti in Bihor (aprilie-decembrie 1919)

RADU MILIAN, Consiliul National Roman din Oradea si Bihor – precursor al administratiei romanesti din Bihor. Aspecte documentare

KLARA GUSETH, Oglinda administratiei judetene maramuresene din anul 1920

LAURA STANCIU, Istorie locala si administratie. Clujul la 200 de ani distanta (1734-1940)

ELITE ?I PERSONALITA?I

CONSTANTIN ITTU, Familia Conrad von Heydendorff si strategiile sale matrimonial-heraldice

CORNELIU PADUREAN, Discursuri rostite de catre ?tefan Cicio-Pop in parlamentul de la Budapesta

MARIUS CAMPEANU, Mihail Pavel (1827-1902), personalitate marcanta a Maramuresului, in lumina izvoarelor istorice

EMANUIL INEOAN, Cazul Dimitrie Cicma sau epurarea elitei aromane din nordul Greciei (1912-1913)

RAZVAN MIHAI NEAGU, Consideratii pe marginea unei mari personalitati a Bisericii Greco-Catolice: preotul, diplomatul si omul politic Ioan Coltor (1886-1933)

MIHAI D. DRECIN, Ioan Lupas si lumea bancara romaneasca din Transilvania (1907-1947)

VASILE DOBRESCU, Profesorul Bujor Surdu si "redescoperirea” istoriei economico-bancare a romanilor transilvaneni

IONEL NARI?A, Lucian Blaga – istoric al stiintei

MASONERIA IN TRANSILVANIA: PERSONALITA?I, IDEI ?I PROIECTE CU IMPACT IN COMUNITATE

FODOR JANOS, Nasterea francmasoneriei din Targu-Mures

CORNEL KAMENICZKI, Activitatea Lojilor din cadrul Federatiei Lojilor de rit ioanit din Romania reflectata in presa proprie in perioada 1931-1936

SILVIU MOLDOVAN, ALIN MARGINEAN, Supremul Consiliu pentru Romania, de la anihilare la resurectie. Perceptii ale Securitatii

NICOLAE TE?CULA, Ordinul Bunilor Templieri si sasii ardeleni la inceputul secolului XX. Societate secreta sau miscare eugenica?

ARHITECTURA, PATRIMONIU ?I URBANISM. PERSPECTIVE

ISTVAN SZABOLCS GUTTMANN, De la urbanismul prestabilit la cel de oportunitate. Studiu de caz: cartierul Donath/Grigorescu si Donath Park din Cluj/Floresti. Relatia centru/periferie/zona metropolitana

ADRIANA MATEI, Arhitectura destinata demnitatii umane

VASILE MITREA, Urbanismul clujean: intre plusuri si minusuri

ENDRE VANYOLOS, Peisaj transilvan (istoric) in schimbare. Oras, sat, teritoriu in deriva

VIRGIL POP, CRISTINA PURCAR, Cand fondul devine figura. Studiu arhitectural despre Hordou, satul lui Cosbuc