Descriere - Jazz Fuga Blues pentru pian. Ghid practic de improvizatie pe forma de blues major

Termenul contrapunt provine din latină: punctus contra punctum care se traduce notă contra notă. Se pare că acest termen apare pentru prima dată in lucrarea Gradus ad Parnasum, publicată de Joseph Fux in 1725.

Gradus, inseamnă paşi, iar parnasum face referire la muntele Parnassus (Mount Parnassus) din Grecia. In mitologia greacă, pe muntele Parnassus puteau fi găsite cele 9 muze.

Contrapunctul vocal, bazat pe stilul palestrinian, constituie tematica lui Fux. Tratatul lui J. Fux Gradus ad Parnassum cuprinde aşa numitele specii contrapunctice in care punctul central il constituie problema tratării disonantelor.


Un rezumat al metodei speciilor din tratatul lui L.Comes : o melodie - cantus firmus - cu suntete si durate lungi si egale (note intregi), se combină, fie deasupra, fie dedesupt, cu linii melodice formate din succesiuni regulate de grupări ritmice de o complexitate progresivă, introducand treptat diverse armonice faţă de cantus firmus.

După părerea lui L.Come,s, ulterior, cercetătile muzicologice de la inceputul secolului XX au concluzionat că metoda speciilor contrapunctice este abstractă şi nu are corespondent real in practica contrapunctică reală.

Noile tratate de contapunct au acordat mai multă atenţie factorului linear-melodicin comparaţie cu tratatul lui FUX care urmăreşte in primul rand componenta vertical-armonică (contrapunctul medieval şi renascentist indeplinea şi rolul armoniei, incă nedezvoltată ca disciplină).

Istoria consemnează primele elemente de polifonie in perioada perioada Evului Mediu (aprox 200dHr. -1400) la popoarele nordice care aveau cantăti ingemănate, in terţe paralele denumite gymel / gemelus /fauxbourdon.

Categorie: Culegeri si auxiliare scolare » Partituri si carti muzicale » Lucrari pentru pian

Autor: Raducanu, Florin